„Mao i-a glorificat.
Propaganda Partidului Comunist, speranta unei vieti mai bune si reinvierea confucianismului au facut «minuni».” (Patrick Saint-Paul).
Dar nu sint pregatiti sa rastoarne sistemul...
Viata lor e departe de a fi un basm.
Visul presedintelui Xi Jinping, apostolul ideologiei maoiste, este un miraj indepartat in tara capitalismului salbatic.
Pentru ca ei sint incarnarea paradoxurilor chineze.
M-am dus sa vad zecile de milioane de copii pe care i-au parasit acolo.
I-am urmat in satele lor de bastina.
Am trait, cu intermitente, alaturi de ei timp de aproape doi ani: intr-o lume interzisa, fara ferestre, fara apa si caldura, luminata de neoane.
Am fost sa-i intilnesc in canalele din Beijing.
Veniti din toate colturile tarii in cautarea unei vieti mai bune, au ajuns in cele din urma sa-si insuseasca porecla pe care au primit-o: shuzu, «oamenii-sobolani».
Prestind munci prost platite in asteptarea unui serviciu mai bun, mingong – muncitorii migranti – sint obligati sa locuiasca sub pamint.
La Beijing, peste un milion dintre ei traiesc in subsolurile insalubre.
Viitoarea putere mondiala suprema s-a ridicat pe umerii milioanelor de tarani care, in cea mai mare migratie din istorie, au parasit zonele rurale pentru a deveni muncitori.
China moderna le datoreaza miracolul economic. „Mao i-a glorificat
