Poemele lui Cristian Muntean din acest volum, Oglindiri in acuarela , sunt reflectari secunde, barbiene, ale creatiei in integritatea ei. -Florin Sindrilaru.
Poeziei romanesti ii era tare dor de asemenea pagini delirica tulburatoare.
Lumea isi gaseste locul, se reintregesteprin oglindire in universul spiritual al autorului ca si alcititorului.
In pagini excelente, de vibratie interioara,poetul ne convinge ca oglindirea e in fapt drumulde la un univers aparent exterior catre un univers cert,vast interior.
Se oglindisera . - Adrian Lesenciuc Luminozitatea serafimica degajata de creatia luiCristian Muntean, prezenta in volumele sale anterioarede poezie, ramane constanta si a acestui nou grupaj liric,intitulat semnificativ si metaforic Oglindiri in acuarela .
E un ciclu unitar de prozopoeme pe care poetul le scriesi ni le daruieste sub semnul alegoric al oglindirii , simtitaca forma de sinteza superioara a existentei si a trecerii.[...] Oglindirea , pentru poet, nu este numai un mod efemerde viata, e insasi viata, oferindu-i, prin memorie simemorare, unitate si personalitate: M ulte dintre locurile vietii le-am trait ca amintiri, de la prima vedere.
Indraznim a cauta in „grupurile apei" nu simpla reflectare in oglinda a metaforei navigarii in „mantuit azur" a bisericii construite in forma de nava (votti); cautam, ghidati de poezia parintelui Cristian Muntean, plutirea in apele secunde ale poeziei pe care aceasta oglindireIn suflet o aduce prin asezarea bisericii navigand pe ceruri si a fiintei intoarse din cadere prin mantuire.
Jocul secund si reflectarea iconografica sunt cele ce calauzesc parcursul in intelegerea dimensiunii liturgice din poemele acestui volum.
Oglindirea din titlu e o simpla capcana pentru posibile interpretari in linie narcisiaca.
Poemele lui Cristian Muntean, oglindind contemplativ totalitatea, diferit asadar de reflectarea fragmentara narcisiaca, au virtuti iconografice: un limbaj tainic, purtand patina unor vremuri de dincolo de generatiile literare fragmentare, trimite la arhetipuri.
Pana si titlul fiecarui poem, incepand cu cele din volumul precedent, Semne de carte , nu mai striveste textul, ci se intinde cuminte, conclusiv, in josul paginii.
Poemele lui Cristian Muntean din acest volum, Oglindiri in acuarela , sunt reflectari secunde, barbiene, ale creatiei in integritatea ei
