Se stie ca lumea e data pe mina prostilor si a nebunilor.
Si nu cere de la prost invat si de la batrin bat….
Astupa soarele cu degetul, apoi cauta nod in papura si pete in soare.
De aceea, prostului nici sa-i faci, nici sa-ti faca; cu el, oricum, esti de paguba.
Cara lemne in padure si apa in Dunare.
Nu stie sa descurce doua paie si, cu atat mai putin, sa imparta paie la doi magari.
Cind arde casa, el sta cu miinile in briu, ori umbla dupa copite de cai morti.
Il trimiti dupa surcele, el ti-aduce viorele.
Il trimiti in sat la foc, el ti-aduce busuioc.
E atit de mare puterea prostiei si a nebuniei – a intunericului – incit, vorba unui poet german, impotriva ei zadarnic lupta chiar zeii cei nemuritori.
Dar prostia e inca si mai rea pentru altii, pentru societatea in care trebuie sa traiasca si prostul, ca fiinta sociala.
Se stie ca lumea e data pe mina prostilor si a nebunilor
