„In orice revolta se descopera exigenta metafizica a unitatii, imposibilitatea de a o stapini si fabricarea unui univers inlocuitor.
Asupra acestor lumi inchise, Omul poate in sfirsit sa domneasca si sa cunoasca.” (Albert Camus).
Retorica meterezelor la Lucretiu, a manastirilor si castelelor ferecate ale lui Sade, insula sau stinca romantica, culmile singuratice ale lui Nietzsche, oceanul primordial al lui Lautreamont, parapetele lui Rimbaud, castelele terifiante ce renasc, batute de o furtuna de flori, la suprarealisti, inchisoarea, natiunea izolata, lagarul de concentrare, imperiul sclavilor liberi ilustreaza in felul lor aceeasi nevoie de coerenta si de unitate.
Toate gindirile revoltate, dupa cum am vazut, se remarca printr-o retorica sau un univers inchis.
Exigenta revoltei, la drept vorbind, este in parte o exigenta estetica.
Acest lucru defineste si arta.
Revolta, din acest punct de vedere, este facatoare de univers. „In orice revolta se descopera exigenta metafizica a unitatii, imposibilitatea de a o stapini si fabricarea unui univers inlocuitor
