Un om se refugiaza in singuratate si in oglinda. „Numai cand apunea soarele, trupul sau vertical isi recapata consistenta materiala dar, in lumina, el se furisa in mantaua umbrei, in timp ce glasul, care tinea de viata lui adevarata, disparea atunci cind disparea si umbra.“.
Bizarerii dintr-un imaginar ce poarta amprenta epocii se intalnesc in proze scurte din singurul volum publicat vreodata de Oscar Lemnaru.
Un tanar invata de la o vrajitoare batrana cum sa se ascunda in umbra sa.
Un savant e prins in mrejele cercetarii.
Un condamnat la munca silnica pe viata reuseste sa evadeze dupa sapteseprezece ani de inchisoare.
Orologiul unei biserici stravechi incremeneste brusc si nimeni sa inteleaga de ce.
Un om se refugiaza in singuratate si in oglinda
