Pozitia lui Jung in problema religiei, una dintre cele mai interesante si mai nuantate adoptate vreodata de un psiholog, a trezit numeroase discutii si controverse.
Empiristul, dimp.
Jung«Teologul presupune ca prin Dumnezeu intelegem Ens Absolutum metafizic.
G.
Ea este de fapt unul dintre simbolurile originare ale ordinii… In domeniul proceselor psihice, ea indeplineste functia unui punct central care genereaza ordine si apare, de aceea, in starile de dezordine psihica, sub forma mandalei impartita in patru.», C.
Jung«Crucea inseamna ordinea opusa neordonatului, respectiv haoticului multimii amorfe.
G.
Astfel de reprezentari si imagini sunt create de oameni si apartin, deci, psihologiei.», C.
De fapt, nu este vorba despre Dumnezeu, ci despre reprezentari ale lui Dumnezeu, asa cum am subliniat intotdeauna.
Dupa cum, aceeasi lectura va decide daca optiunea lui Jung de a-si limita cercetarea doar la faptele accesibile psihologiei (simboluri si credinte religioase) poate fi calificata drept reductionism psihologic.«Zeii sunt personificari ale continuturilor inconstiente, caci ei provin spontan din activitatea psihica inconstienta… Ma lovesc adesea de conceptia eronata ca abordarea sau explicarea psihologica a lui Dumnezeu reduce totul la psihologie.
Daca astfel de afirmatii pot fi catalogate drept «mistice», va decide cititorul prin lectura proprie.
Functia religiei este nu numai perena, ci si vitala, in masura in care asigura, intr-o forma simbolica, legatura dintre inconstientul colectiv si constiinta.
Spre deosebire de Freud, care deriva religia din inconstientul personal (complexul patern) si o considera un fenomen trecator, o «iluzie», pe care stiinta o va risipi, Jung atribuie religiei perenitatea pe care o au arhetipurile inconstientului colectiv din care deriva, adica eternitate.
Teologii l-au acuzat de «psihologism», iar psihologii si psihanalistii de «misticism».
Asemeni lui Freud, Jung considera religia ca pe rezultatul proiectiei in cer a psihismului inconstient.
Pozitia lui Jung in problema religiei, una dintre cele mai interesante si mai nuantate adoptate vreodata de un psiholog, a trezit numeroase discutii si controverse
