„Cel care are chiar si numai cunostinte sumare de literatura alchimica stie ca pe adepti ii interesa o unire finala a substantelor - oricum ar fi numit-o pe aceasta.
Jung.
G.
In timp ce cea din urma s-a stins de vreo doua sute de ani incoace, in afara unor ramasite minore, cea dintai a cunoscut o noua inflorire in dogma lui assumptio, de unde se poate vedea ca fluxul dezvoltarii nu s-a oprit inca nicidecum“- C. [...] Ideea conjunctiei constituie un alt exemplu pentru dezvoltarea treptata a unei idei de-a lungul mileniilor.
Istoria sa decurge in doua curente care sunt in mare parte independente unul de celalalt, unul apartinand teologiei, celalalt alchimiei.
Pentru indeplinirea acestei sarcini ea pare sa fie inzestrata si pregatita insa la fel de prost ca si aceea a alchimistului medieval.
In schimb, pentru ca tot ce-i bun trebuie platit scump, conflictul mai inainte inconstient este constientizat si astfel constiinta este impovarata cu o grea ipoteca, fiindca acum solutionarea conflictului este asteptata de la ea.
Constiinta cunoaste o largire in special prin impingerea mai departe a orizontului ei, ceea ce inseamna intai o imbunatatire considerabila a situatiei psihice de ansamblu, tulburarea constiintei fiind inlaturata prin contrapozitia inconstientului.
Compensarea alchimica corespunde integrarii inconstientului in constiinta, proces prin care ambele sunt modificate.
Aceasta idee are mai intai o importanta terapeutica, ea tinzand sa cuprinda notional acea stare psihica ce rezulta din depasirea unei disocieri, si anume a distantei dintre constiinta si inconstient. [...] Spre deosebire de idealul alchimiei care consta in fabricarea unei substante secrete, unui om, unei anima mundi sau unui Deus «terrenus» si despre care s-a sperat ca va fi un salvator din toate necazurile omenesti, interpretarea psihologica (pregatita de alchimisti) duce la ideea totalitatii omenesti.
Conjunctia este fara indoiala imaginea primordiala a ceea ce numim astazi legatura chimica.
Prin aceasta legatura ei sperau sa atinga telul operei, si anume producerea aurului sau a unui echivalent simbolic. „Cel care are chiar si numai cunostinte sumare de literatura alchimica stie ca pe adepti ii interesa o unire finala a substantelor - oricum ar fi numit-o pe aceasta
