Desi studiile reunite in acest volum sub titlul sugestiv „Psihogeneza bolilor spiritului" par sa se adreseze doar specialistilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuti), in masura in care abordeaza schizofrenia sub diferite aspecte, totusi interesul lor cultural este considerabil.
Jung. - C.
G.
Acelasi lucru este valabil pentru reprezentarile delirante, a caror aparitie este ciudata si neasteptata pentru pacient.
Halucinatiile arata foarte clar cum o parte a continuturilor inconstiente pot trece peste pragul constiintei.
A deduce asemenea fenomene dintr-o boala a celulelor creierului mi se pare superficial si nejustificat.
Primitivii pot avea viziuni si auzi voci, fara ca procesele lor psihice sa fie catusi de putin tulburate. apar si la anumite tulburari functionale, si nu doar acolo, ci si la oamenii normali.
Simpatizantii acestei teorii au trecut cu vederea faptul ca reprezentarile delirante, halucinatiile etc. ar fi cauzate de o boala a celulelor creierului.
Filosofii de mai tarziu au acordat inconstientului locul intai ca baza a constiintei.[…] Mai demult, intr-o epoca materialista a psihiatriei, se credea ca toate reprezentarile delirante, halucinatiile, stereotipiile etc.
Leibniz amintise deja acele „perceptions insensibles", acele perceptii neclare pe care Kant le-a desemnat ca „reprezentari umbrite", care puteau ajunge in constiinta doar pe o cale indirecta.
Zamfirescu De la Leibniz incoace, le este cunoscut psihologilor faptul ca elementele, adica ideile si sentimentele, care formeaza constiinta – asa-numitul continut al constiintei – sunt foarte complicate si se bazeaza pe elemente mult mai simple, in intregime inconstiente; din unirea lor ia nastere constiinta. - Vasile Dem.
Psihogeneza psihozelor deschide posibilitatea tratarii lor prin mijloace psihice, Jung situandu-se astfel in avangarda abordarii schizofreniei pe calea psihoterapiei.
Astfel, psihoza „este o stare a spiritului in care elementele mai inainte inconstiente au luat locul realitatii".
Desi admite participarea factorilor organici la declansarea psihozei, Jung accentueaza importanta factorilor psihici.
Boala spiritului, cum numeste Jung psihoza, nu trebuie echivalata in boala creierului.
Astfel, halucinatiile nu sunt expresia imbolnavirii celulelor creierului, ci manifestari ale continuturilor inconstiente proiectate in exterior. […] Asa cum Freud a demonstrat ca nevrozele sunt tulburari functionale, Jung se straduieste sa ne convinga ca psihozele nu sunt expresii ale imbolnavirii creierului si polemizeaza cu psihiatria materialista.
In articolul sintetic din 1958 dedicat schizofreniei, Jung o declara expres: tipul asociatiilor si formatiunile observabile la psihotici i-au sugerat pentru prima data posibilitatea existentei unui inconstient suprapersonal, ale carui elemente (arhetipurile) au un caracter universal, asemeni motivelor mitice.
Asa cum Freud a descoperit inconstientul personal pornind de la nevroze, Jung a descoperit inconstientul colectiv bazandu-se pe tratamentul psihozelor.
Caci descoperirea arhetipurilor si a inconstientului colectiv este indestructibil legata de activitatea psihiatrica a lui Jung.
Desi studiile reunite in acest volum sub titlul sugestiv „Psihogeneza bolilor spiritului" par sa se adreseze doar specialistilor (psihologi, psihiatri, psihoterapeuti), in masura in care abordeaza schizofrenia sub diferite aspecte, totusi interesul lor cultural este considerabil
