„Poezia lui Emil Brumaru uneste robustetea flamanda cu finetea stampelor japoneze, perceptia naturalului cu cea a obiectului de arta, candoarea cu estetismul (focul din soba e intretinut cu «lemne tropicale», iubita calca, solemna, «pantalonul de poet» cu un «diamant»).
Incantatoarele idile, in constituirea carora poetul de la Dolhasca exceleaza ca nimeni altul, incat ai zice ca detine un fel de brevet al neprihanirii si al imaturitatii nestiutoare, sunt, de fapt, niste false idile, foarte inselatoare la suprafata atat de calm lunecatoare.“ - Lucian.
Absenta patosului exterior n-ar trebui sa deruteze.
Stefanescu„In aceasta poezie au loc, abia atinse de un condei elegant si de un spirit care se rusineaza de propria gravitate, trairi serioase si importante, iubiri, exagerari dureroase, ratari si drame, transpuse in alt registru: departe de a le anula insemnatatea, frumoasa discretie a poetului nu face decat sa o sublinieze.
In locuinta lui se gasesc obiecte pe care nu le mai vedem decat in casele batranilor: andrele, piulita, bile de fildes, sticluta cu lavanda, brici si chiar un revolver de argint.“ - Alex.
Circula cu diligenta sau cu dirijabilul, asculta muzica la gramofon, bea apa din cismea, mananca dulceata de trandafiri, se imbraca in haine de borangic.
La sfarsitul secolului XX, poetul traieste intr-o lume preindustriala.
Este vorba despre un «altadata» pentru a carui reconstituire recurge la amintiri din copilarie, la vestigii pastrate in oraselele de provincie, la carti si, bineinteles, la imaginatie.
Primejdia calofiliei este evitata prin prospetimea ametitoare a impresiilor si prin subita adancire a sentimentului.“ - Valeriu Cristea„In versurile sale, Emil Brumaru descrie, elogiaza si glorifica un stil de viata abandonat si aproape complet uitat de contemporani.
Idilicul e sanctionat prin ironie.
Hedonismul ce ar putea sa devina apasator este aprofundat, dar totodata si corectat de fantezie, prin spirit ludic, prin umor, prin capricii, uneori vag urmuziene. „Poezia lui Emil Brumaru uneste robustetea flamanda cu finetea stampelor japoneze, perceptia naturalului cu cea a obiectului de arta, candoarea cu estetismul (focul din soba e intretinut cu «lemne tropicale», iubita calca, solemna, «pantalonul de poet» cu un «diamant»)
