„Volumul de fata cuprinde, pentru prima data in limba romana, in traducere dupa editia critica daneza, doua scrieri publicate de Søren Kierkegaard sub propriul nume in 1846 — O recenzie literara si Discursuri edificatoare in spirit divers.
Desi apartinand unor domenii diferite — critica literara si teologie —, cele doua texte au trasaturi comune: amara critica a tendintelor epocii moderne si a judecatii multimii nivelatoare, discutarea raportului dintre interior si exterior, sau dintre vorbire, tacere si palavrageala, descrierea sinelui aflat in conflict cu structurile sociale, a suferintelor celui care se alege pe sine, a ingrijorarii, dar si a posibilitatii unor relatii autentice cu semenii, care sa nu duca la pierderea individualitatii.
Adorno si Ludwig Wittgenstein, in timp ce Discursurile edificatoare in spirit divers stau marturie pentru profunzimea omiletica si rafinamentul oratoric ale autorului: paginile despre crinii de pe camp si pasarea din cer sunt considerate printre cele mai frumoase si mai inaltatoare din opera lui Kierkegaard.“ (Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann).
O recenzie literara ofera cititorului intalnirea cu concepte care aveau sa influenteze gandirea lui Martin Heidegger, Karl Jaspers, Martin Buber, Theodor W.
Prima scriere e predominant sociologica, a doua tine mai ales de domeniul eticii crestine, dar perspectivele se intalnesc. „Volumul de fata cuprinde, pentru prima data in limba romana, in traducere dupa editia critica daneza, doua scrieri publicate de Søren Kierkegaard sub propriul nume in 1846 — O recenzie literara si Discursuri edificatoare in spirit divers.
Desi apartinand unor domenii diferite — critica literara si teologie —, cele doua texte au trasaturi comune: amara critica a tendintelor epocii moderne si a judecatii multimii nivelatoare, discutarea raportului dintre interior si exterior, sau dintre vorbire, tacere si palavrageala, descrierea sinelui aflat in conflict cu structurile sociale, a suferintelor celui care se alege pe sine, a ingrijorarii, dar si a posibilitatii unor relatii autentice cu semenii, care sa nu duca la pierderea individualitatii
