Poezia Marilenei Apostu este sobra si voit distanta pentru a masca tandretea ce o invadeaza freatic.
Sa-mi cumperi un strigat!.
Stiu, am gresit! E liniste.
Cine sa ma pedepseasca? Astazi voi avea grija ca moartea sa nu se simta grozav, lacrimi curg ca un cantec cainesc.
Sunt o somnoroasa cautand miere in tremurul tau.
Barbatii din lumea mea au trecut in iubiri odihnite.
Poate am gresit, am fost prea repezita uneori.
Flacari sterg chipul neted.
Ca un blestem strig si –mi potrivesc pielea de la spate.
Astazi ma voi bucura de trecerea ta duioasa. - Horia Garbea priveste-ma, nu fii trist candorile pleaca uneori.
Iata un volum reusit al unei poete mature.
Dar, dintre toate poetele orasului cu femei triste , ea este cea mai vesela: ne clipeste complice de dupa sintagme.
Poeta isi poarta cu fast tristetea: nu mai cred in ferestre pedepsite cu ceata/, nici in frunzele cu miros de scrisori netrimise.
Un fond de prospetime si candoare sta ca temelie unor metafore elaborate.
Sunt o somnoroasa cautand miere in tremurul tau.
Versurile sunt surprinzatoare: Barbatii din lumea mea au trecut in iubiri odihnite.
In realitate, au un freamat de curiozitate si nerabdare.
Poemele poarta aparent marca resemnarii.
Poezia Marilenei Apostu este sobra si voit distanta pentru a masca tandretea ce o invadeaza freatic
