Despre raidurile de bombardament ale aviatiei anglo-americane s-a scris mai ales din perspectiva politico-militara.
Si nici n-a mai fost vreodata ceva normal.” (Alexandru Comanescu, despre bombardamentul din 5 aprilie 1944). nu mai era nimic normal.
Orasul era o ruina...
Dupa ce s-a terminat bombardamentul asta, toate astea au fost terminate pentru totdeauna.
Toata viata normala a orasului Ploiesti si a Romaniei antebelice.
Dimineata, inainte de bombardament, cand am iesit in oras, magazinele deschise, lumea se ducea la treburi, trasurile – ca erau trasuri pe vremea aia, nu masini – circulau in mod normal, zarzavagii cu zarzavaturi, iaurgii cu iaurturi, fructarii cu cosurile...
A fost ultima zi normala pe care am avut-o in viata mea si in Orasul Ploiesti.
Numai cioburi de geamuri si moloz.
Centrul ardea.
Volumul surprinde viata cotidiana a orasului lui „ce bei?” si pregatirile pentru razboi din 1939 si pana in august 1944, cand ultimile avioane americane au atacat municipiul si rafinariile din jur.”Cand am iesit din casa – cateva case invecinate distruse.
Dintr-o localitate prospera a ajuns la finalul razboiului o asezare pustie, plina de ruine arse si gramezi de moloz.
Zona deosebit de importanta datorita rafinariilor care asigurau aproape o treime din necesarul de carburant al trupelor Germaniei Naziste, Orasul Ploiesti a fost tinta predilecta a bombardierelor si avioanelor de vanatoare anglo-americane.
Arhivele romanesti pastreaza insa si numeroase marturii despre viata oraselor asupra carora s-a revarsat furia razboiului, despre modul in care gandeau oamenii, despre sperantele, asteptarile si temerile lor, dar si despre dezastrul cauzat de atacurile aeriene.
Despre raidurile de bombardament ale aviatiei anglo-americane s-a scris mai ales din perspectiva politico-militara
