Memoriile unui prizonier de razboi turc in Crestinatate suscita interesul de la prima vedere, fie si numai prin excentricul situatiei, dat de ciocnirea in micro a civilizatiilor.
Sau, poate chiar asa au stat lucrurile, altfel, cine stie?, posibile(e urmari (citeste pedepse), ar fi dus chiar la suprimarea lui si, astazi, nu am fi avut despre ce sa scriem...
Ovidiu Forai.
Ba mai mult, in anumite pasaje, Osman Aga pare tentat sa intre in miezul unor situatii decupate parca din minunata culegere de povesti orientale, renuntand, insa dupa cateva incercari timide, sub pretextul unei rationalitati destul de precoce, data fiind varsta-i frageda la care a fost capturat.
Lasand analiza literara a lucrarii pe seama celor indrituiti, nu putem sa nu sesizam, pe alocuri, aspectul de poveste al textului, chiar tangenta, in anumite exprimari, cu ornamentatia celor 1001 de nopti.
Pe de alta parte, cum apetitul pentru astfel de lucrari din partea unei asa-zise intelighentii otomane nu a fost foarte ridicat, nu putem decat sa fim recunoscatori sansei ca una dintre ele il are ca autor pe un turc timisorean din vremea ocupatiei (1552-1716).
Memoriile unui prizonier de razboi turc in Crestinatate suscita interesul de la prima vedere, fie si numai prin excentricul situatiei, dat de ciocnirea in micro a civilizatiilor
