E vara aici la mare casutele de baie multicolore de pe plaja stralucesc in lumina soarelui.
Volker WEIDERMANN.
Atmosfera de vacanta exuberanta inghetata umbrele de soare trandavie vant si casute multicolore de scanduri.
Aici pe acest bulevard atat de larg cu casele lui albe somptuoase cu marele cazinou acest fenomenal palat al norocului.
Exista insa aceasta vara in care totul are sa se schimbe din nou.
Nu exista nici o solutie nici un reazem.
Acum se teme se simte legat cu sute de obligatii sute de lanturi invizibile.
Viata lui a fost pana cu putini ani inainte o unica mult admirata mult invidiata ascensiune.
Priveste marea prin ferestrele mari si se gandeste cu un amestec de emotie reticenta si bucurie la comunitatea refugiatilor careia i se va alatura si el curand din nou.
Stefan Zweig in vara lui 1936.
Asa merg lucrurile de cateva saptamani deja.
La etajul de deasupra locuieste secretara lui Lotte Altmann care de doi ani ii este si iubita ea va cobori de indata si va aduce masina de scris el ii va dicta Legenda sa revenind mereu intr-unul si acelasi punct unde se poticneste de unde nu mai stie cum sa continue.
La asta a visat intotdeauna la aceasta vasta priveliste asupra verii asupra golului scriind contempland.
Priveste marea.
Stefan Zweig e asezat intr-o logie la etajul trei al unei case albe ce da spre bulevardul larg din Ostende.
E vara aici la mare casutele de baie multicolore de pe plaja stralucesc in lumina soarelui
