Dintr-un adolescent ateu, aromânul Andrei Scrima „s-a convertit brusc la religie, evoluând, ulterior către forma mistică” (V.
Anania), în timpul refugiului său în Argeș din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. l-a lăudat pe Scrima și față de patriarhul Justinian, declarând că vrea să-l numească episcopul Bisericii Ortodoxe din Occident.” („Neagu”, 30 iun.1963) CUPRINS Notă asupra cărții CRONOLOGIE I PĂRINTELE Andrei Scrima de la „PĂUNUL PATRIARHIEI” la „CĂLUGĂRUL FUGAR” Copilăria Tatăl Școala Mănăstirea Antim și Rugul Aprins – „o experiență ortodoxă trăită” Călugărul Ioan Kulîghin – „Părintele cel Străin” „Sfetnic personal” al Patriarhului și profesor la Mănăstirea Neamț „Călugărul fugar” „Cazul Sony” – „personajul cel mai interesant din toată emigrația” Diplomație bisericească Răfuiala păunilor În loc de concluzii II CORESPONDENȚĂ INTERCEPTATĂ DE SECURITATE (SURSA: A.
C.
N.
S.
A.
S.) Părintele Andrei Scrima către Părintele Sofian Boghi. însuși Athenagoras l-a prezentat ca pe «unul din cei mai buni ai săi»... 1967) „Se pregătește pentru un fel de diplomație bisericească...” („Cosma Ovidiu”, Notă, 1 iul.1971) „La serbările mileniului Athos a fost și fugarul Andrei Scrima...
Iliescu, Referat despre Andrei Scrima, 3 apr.1956) „Andrei Scrima este la ora actuală personajul cel mai interesant din toată emigrația română.” („Petroniu”, Notă informativă, 19 oct.
Din chiar aceste cuvinte, cunoscând când vorbește și cui despre «băiat», noțiune simplă și totuși atât de cuprinzătoare, vezi singur dragostea și atenția de care te bucuri.” (Ovidiu Marina către Andrei Scrima, 8 apr.1957) „Stilat în maniere, îngrijit îmbrăcat, [Andrei Scrima] e cu totul altfel decât ceilalți îmbrăcați în haină călugărească.” (Sursa „39”, c.1952) „Faptul că posedă o serioasă pregătire culturală și că este foarte bine dotat intelectual, a determinat pe Patriarhul Justinian și pe alți ierarhi să-l aprecieze și să se folosească uneori de el ca sfetnic în diferite probleme.” (Gh.
Patriarh, care se bucură că are un fiu duhovnicesc, cum spune el: băiat de ispravă. „Am comunicat, adică am dat direct să citească rândurile tale, P.
F. În partea a doua au fost cuprinse scrisorile inedite, interceptate de Securitate, iar în partea a treia au fost prezentate documente reprezentative din dosarele de urmărire informativă.
Părintele Scrima nu a cedat ispitei obținerii unui scaun episcopal cu orice preț, ci a preferat „să se retragă în mănăstirea din Liban, într-o viață de singurătate contemplativă.” Cartea de față face lumină în privința multor aspecte mai puțin cunoscute din biografia Părintelui Andrei Scrima, bazându-se în mare parte pe documente inedite sau mai puțin cunoscute din arhiva CNSAS.
Inclusiv celebrul spion Pacepa a dat informații despre Andrei Scrima.
A fost urmărit de Direcția de Informații Externe, primind eticheta de „călugărul fugar” și „cazul Sony”.
Dacă în țară a fost „sfetnic” al Patriarhului Justinian Marina, în exil a ajuns un diplomat bisericesc și omul de încredere al Patriarhului Ecumenic Athenagoras, fiind privit ca „personajul cel mai interesant din toată emigrația română”.
A activat în anturajul patriarhilor.
Tânărul Andrei Scrima ajunsese la convingerea că „împotriva comunismului nu există altă armă de luptă decât Hristos.” A devenit astfel un călugăr erudit, „un om al cărții și bibliotecii”, „stilat în maniere, îngrijit îmbrăcat, e cu totul altfel decât ceilalți îmbrăcați în haină călugărească”, se spunea despre el.
A urmat perioada de formare teologică în cadrul mișcării duhovnicești „Rugul Aprins”, care ducea lupta cea bună mânuind „armele Duhului”, în principal Rugăciunea lui Iisus.
Atunci „a avut un puternic șoc, datorită câtorva bombe căzute în preajma sa” în timpul bombardamentelor anglo-americane.
Dintr-un adolescent ateu, aromânul Andrei Scrima „s-a convertit brusc la religie, evoluând, ulterior către forma mistică” (V.
Anania), în timpul refugiului său în Argeș din timpul celui de-al Doilea Război Mondial
