Într-o seară am primit prin poșta electronică un mesaj. În felul acesta ne întărim sufletul ca să înfruntăm toate greutățile pe care le vom întâlni în vremea rămasă a călătoriei împreună cu semenul nostru! Să facem acești Pași împreună cu Hristos! Amin..
Desigur, dacă acceptă să restabilească comuniunea cu Hristos Dumnezeu-Omul, Care este calea către Dumnezeu Tatăl.
Deci să facem acești Pași împreună cu Hristos, să păstrăm nestricatăîn amintirea noastră dovada milostivirii Lui: lacrimile pe care le-a șters, durerile pe care le-a îndurat, neliniștile pe care le-a risipit, nevoile pe care le-a împlinit, fricile pe care le-a alungat, binecuvântările pe care le-a dăruit.
Iubirea este vrăjmașul singurătății! Restabilirea comuniunii și îndepărtarea singurătății se găsesc în voința omului.
Cel care trăiește în climatul iubirii autentice nu este în primejdie niciodată din pricina singurătății aducătoare de moarte. Și acolo, pentru a intra lumina, cineva trebuie să deschidă fereastra, să o redeschidă față de semeni și față de Dumnezeu.
Una este arma cea adevărată, care lovește de moarte singurătatea: iubirea adevărată.
De vreme ce rădăcinile singurătății se găsesc înăuntrul nostru, nu este cu putință să scăpăm de aceasta fără să ne plecăm înăuntrul sufletului nostru.
Cu siguranță poate fi înfruntată, poate fi depășită, dar nu cu rețetele acestei lumi.
Soluția este limpede și ușoară.
Singurătatea nu este însă în niciun caz o stare de deznădejde care nu poate să se schimbe.
Toți am trăit momente grele, în care am crezut că am rămas singuri.
N-am vrut să las fără răspuns osteneala și așteptarea destinatarului, pentru că eram sigur că-l stăpânea singurătatea și deznădejdea.
Hristos ne conduce viața, este lângă noi în tot și în toate.
Ziua care trecuse fusese pentru mine destul de obositoare, cu multe griji, însă trebuia să răspund.
Mesajul era de la un suflet chinuit și necăjit de răutatea, de minciunile și de invidiile acestei lumi. Într-o seară am primit prin poșta electronică un mesaj
