Dragă inimă Uneori ne afundăm în gânduri și ne pierdem în griji nefondate.
Mai ales cea care oprește timpul..
Orice lumină e bună cum îmi spunea cineva demult.
Am ieșit din acel întuneric fulgerat calm de un galben aproape frate cu lumina.
Când m-am răsucit pe vârfuri și timpul a devenit iar sistolic am realizat că echilibrul lor actual e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în viața mea.
Luptele poveștile gândurile.
M-au răvășit în liniștea deplină amintirile cu fiecare dintre acești pacienți.
A devenit diastolic și nici nu l-am mai simțit.
Sub galbenul acela cu intensitate mică timpul s-a prăbușit printre bătăile inimii mele.
Un domn stătea fără șosete pentru că acestea îi dispăreau într-un mod ciudat.
O doamnă își pusese peste zi părul pe bigudiuri la cei 93 de ani ai săi.
Un domn era actor la un teatru pentru copii.
O doamnă trăise jumătate de veac în Franța.
Un domn fusese cascador pe avioane și povestea cu lux de amănunte grozăviile lui din tinerețe.
O doamnă fostă profesoară își ținea aproape carnetul pe care nota fel de fel de expresii să nu le uite cât timp va mai avea.
Pacienții dormeau.
Era întoarsă spre noptieră cât să genereze suficient vizibil pentru o priveliște încărcată de grijă.
M-am oprit între paturi și singura lumină vizibilă galbenă și plăcută izvora dintr-o lampă prinsă de perete.
Era târziu în noapte. Țin minte la perfecție clipele unei gărzi în care am intrat în inima salonului pentru a arunca un ultim ochi asupra pacienților.
Aproape frate cu lumina.
Culorile uitării Galben. Și mai ales au început să aprecieze altfel familia oameni apropiați lor și chiar pe ei înșiși.
Cei care au citit-o deja au încadrat total diferit ideea de fericire.
Trebuie doar să-i dai voie.
Este o carte cu povești reale de viață povești care te pun pe gânduri te răscolesc te determină să-ți pui întrebări și cu siguranță este o carte care are puterea să te schimbe.
Dacă te gândești că este o carte de dezvoltare personală sau una tehnică având în vedere specializarea mea nu nu este despre asta.
Să mai stai un pic și să te bucuri de ce este cu adevărat important pentru tine.
De a-ți aminti să te oprești din când în când.
Cartea "
Dragă inimă" a fost scrisă exact cu scopul acesta.
Pur și simplu nu ai voie.
Ați observat că ne dăm seama de importanța unui lucru abia atunci când nu-l mai avem? Iar de ea ne amintim cu adevărat în momentele de șoc pentru că pe ea nu-ți permiți să o pierzi.
De multe ori nici nu e nevoie de noi acolo dar până să-ți dai seama ritmul ei e deja schimbat.
Alergăm mereu spre ceva… căutăm doar să ajungem și uneori uităm care este destinația. În goana asta după titluri uităm cum ne numim și mai ales uităm de ritmul ei.
Uităm să o ascultăm pe ea cea care merită toată atenția.
Dragă inimă Uneori ne afundăm în gânduri și ne pierdem în griji nefondate
