Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu (contine Lecturam si exersam) - DZC

Fiecare volum din Colectia Beletristica DZC, ce asteapta sa fie descoperit, este insotit in mod gratuit, de lucrarea &ldquo
Lecturam si Exersam”, ce contine posibili item.
Creativitate

5.
Literatura

4.
Sintaxa.

3.
Morfologie.
Ortografie, punctuatie si forme corecte.
Fonetica.
Vocabular

2.
Intelegerea textului.
Mai bine de o ora capitanul il suci si il rasuci ca un judecator de instructie, cerandu-i amanunte asupra ranilor, asupra intalnirii in tren cu generalul...”

 

Veti regasi in brosura atasata lucrarii, cerinte pentru:

1.
Presimtirea i se implini intocmai.
Avu numai o clipa de ezitare, gandindu-se ca va trebui sa povesteasca si lui Klapka aceleasi lucruri pe care le-a povestit de atatea ori pana astazi.
Apostol Bologa primi bucuros invitatia la masa; era obosit de drum si nesomn, siapoi acasa, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mancase ca si cu gura altuia. privirea lui...&rdquo
In aceeasi clipa isi aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cat a fost de trufas ca a avut onoarea sa faca parte din Curtea Martiala, cum s-a amestecat, din exces de zel, si cum a dat o mana de ajutor la pregatirea executiei, cum a apucat streangul incercandu-l daca e destul de rezistent..."

 

 

&ldquo
Capitanul tutuia parca n-ar mai fi vorbit de un secol si ar tine sa-si verse acuma tot sufletul. &ldquo
Acelasi om, spanzurat de nenumarate ori, ca o protestare nesfarsita...&rdquo
Si deodata isi zise: &ldquo
E Svoboda...
Apostol se cutremura.
Dar acuma parea ca toti sunt la fel si in privirea tuturor straluceste aceeasi insufletire stranie, ademenitoare, ca si focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt.
Spre miazanoapte se vedeau ruinele garii si linia ferata ce inchidea zarea ca un dig fara inceput si fara sfarsit.

Soseaua, insemnata cu o dunga dreapta pe campul mohorat, venea din apus, trecea prin sat si se ducea tocmai pe front...”

 

 

"Indata ce ramase singur, in fata lui Apostol incepu iara sa rasara Padurea spanzuratilor...
In stanga, la cativa pasi, incepea cimitirul satului, ingradit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fara poarta, ca si cum de multa vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo si nici n-ar mai vrea sa intre nimeni...

Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o panza de fum si de pacla, din care de-abia scoteau capetele, sfioase si rasfirate varfuri de pomi desfrunziti, cateva coperise tuguiate de paie si turnul bisericii, spintecat de un obuz.
In dreapta era cimitirul militar, inconjurat cu sarma ghimpata, cu mormintele asezate ca la parada, cu crucile albe, proaspete, uniforme.
Privelistea il supara, desi cauta sa nu-si dea pe fata nemultumirea.
Din rana pamantului groparii zvarleau lut galben, lipicios...

Caporalul isi rasucea mustatile si se uita mereu imprejur, cercetator si cu dispret.
Supravegheati de un caporal scund, negricios, si ajutati de un taran cu fata paroasa si rosie, doi soldati batrani sapau groapa, scuipandu-si des in palme si hacaind a osteneala dupa fiecare lovitura de tarnacop.
Viata este un lut caruia vointa ii da forma”
                                          -Liviu Rebreanu
&ldquo
In amintirea fratelui meu, Emil, executat de austro-ungari, pe frontul romanesc, in anul 1917”