Cu romanul de fata, Mircea Aanei incearca si reuseste sa creeze o formula compozitionala inedita, printr-o pendulare permanenta intre realitate si fi ctiune, prin perindarea sprintena a vocilor narative, prin intrepatrunderea dintre lumea obiectiva si cea virtuala. (Dumitru Bradatan).
Ritmul alert al intamplarilor, autenticitatea personajelor, fervoarea trairilor, schimbarea registrului exprimarii in functie de personajul-narator, stilul vioi, izvorat din talentul de „povestas” al profesorului de umanioare Mircea Aanei, sunt tot atatea atuuri ale unui roman viguros, cu multiple semnifi catii general-umane.
Sunt prezente teme esentiale ca dragostea, tradarea, dusmania, gelozia, violenta conjugala, moartea, pe baza carora, printr-o sigura transpunere artistica, autorul plamadeste universul savuros al operei sale.
Tesatura epica a cartii musteste de viata, de actiune, de personaje memorabile. [...] alcoolul si singuratatea constituie doua laitmotive importante ale romanului.
Cu romanul de fata, Mircea Aanei incearca si reuseste sa creeze o formula compozitionala inedita, printr-o pendulare permanenta intre realitate si fi ctiune, prin perindarea sprintena a vocilor narative, prin intrepatrunderea dintre lumea obiectiva si cea virtuala
