<p>
La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească.
Ne transmit valorile de‑a lungul generațiilor și ne dau glas idealurilor.” – Notă din partea Authors Guild Foundation (<em>
Paisprezece zile</em>)</p> <p> </p>.
Conferă sens lucrurilor fără înțeles și aduc ordine în dezordine.
Poveștile ne spun unde ne aflăm și încotro ne îndreptăm.
Când ne confruntăm cu războaie, violență, teroare – sau o pandemie –, spunem povești pentru a găsi soluții și a riposta împotriva lumii înspăimântătoare și de neînțeles.
Cu mult înainte de inventarea scrisului, noi, oamenii, ne‑am înfruntat cele mai mari adversități spunând povești.
O realizare impresionantă.” – <em>
Observer</em></p> <p>,,<em>
Paisprezece zile</em> ne amintește un lucru prețios, și anume că poveștile ne pot învăța, consola și oferi un spațiu al acceptării, având poate chiar capacitatea de a-și schimba cititorii (sau ascultătorii).” – <em>
Financial Times</em></p> <p>„Mai presus de toate, <em>
Paisprezece zile </em>este o celebrare a puterii poveștilor.
O odă închinată puterii pe care o au arta povestirii și conexiunea umană.</p> <p> </p> <p>,,Rodul absolut încântător al unei perioade deloc plăcute, <em>
Paisprezece zile</em> este plin de viață și lipsit de inhibiții...
O narațiune uluitoare, înduioșătoare și, în ultimă instanță, surprinzătoare, <em>
Paisprezece zile</em> este o odă închinată puterii pe care o au arta povestirii și conexiunea umană.</p> <p> </p> <p><em>
Paisprezece zile </em>este un proiect filantropic, veniturile pe care le va aduce urmând să susțină cauzele Authors Guild Foundation.
Treptat, locatarii – dintre care unii abia dacă au schimbat două vorbe până atunci – devin vecini în adevăratul sens al cuvântului.</p> <p><em>
Paisprezece zile </em>este un Roman colectiv de un dinamism irezistibil, cu o premisă neobișnuită: fiecare personaj din acest grup divers și excentric de vecini a fost creat în secret de un autor diferit, de la Margaret Atwood și Celeste Ng până la Tommy Orange și John Grisham.
Pe zi ce trece, se strâng din ce în ce mai mulți vecini, aducându-și drept scaune navete și găleți pe care le întorc cu susul în jos. <p>
La o săptămână după intrarea în carantină împotriva epidemiei de Covid, în 2020, locatarii unei clădiri dărăpănate din Manhattan încep să se adune pe terasa de pe acoperiș în fiecare seară și să povestească
