„Autorul acestor versuri este sculptor.
Ceea ce la prima vedere ar putea fi luat drept stangacie estede fapt expresivitate involuntara si textul poeziei se constituieintr-un tot asemenea unui tablou: ut pictura poesis!”, Ioan NEACSU.
Ele sunt expresiaunor «vedenii», cum ar fi spus Parintele Cleopa, cu inflexiuni alelimbii vechi romanesti ce amintesc de Varlaam, de Miron Costin, sau deDosoftei.
Probabil se realizeaza unfel de dicteu automat, ceea ce explica si multele pasaje obscure, darversurile pe care le aveti in fata trebuie citite oarecum holistic,dincolo de sintaxa si chiar de intelesurile lexicale.
Problema este cum poatefi pusa o asemenea stare in text, atunci cand, asa cum spuneam, autoruleste departe de a fi un artist al cuvantului.
Aici este vorba si de calitatile artistice ale lui Timotei , de capacitatea sa de a realiza ceea ce Lucian Blaga numea„personanta”, adica trecerea inconstientului in constient, pentru azamisli acolo niste viziuni ale lumii necreate.
Dar sunt milioane de oameni care citesc Biblia si nuau asemenea viziuni.
Lectura cartilor sfinte a contribuit,fara indoiala, la construirea acestui imaginar aproape de viziunilesfintilor parinti.
Seapropia de sevaletul cate unui invatacel, se uita indelung la lucrareaelevului, ii cerea apoi cu un gest al mainii pensula, amesteca dupa oreteta numai de el stiuta culorile, se apropia de sevalet, se departa,punea un accent de culoare undeva pe panza apoi, triumfator, ii spuneaelevului: -Ei ? Din exclamatia maestrului elevul trebuia sa fi inteles cat dintr-un tratat intreg de pictura! Lectura acestor texte m-a contrariat: Nu-i vorba de poezie religioasa inadevaratul sens al cuvantului, dar este aici o experienta atat deinteresanta prin origi-nalitatea ei, incat nu am ezitat sa scriu acesteranduri, incercand sa-mi explic si sa explic cititorilor cum poatecineva sa ajunga in transcendent, sa aiba viziuni translogice si saincerce sa le puna in versuri.
Imi amintesc de o lectie a lui Gheorghe Velea, la care am asistat.
Artistii care au alte mijloace de expresie cu greu se exprima in cuvinte, chiar si pentru a comunica intre ei.
Ma indoiam de faptul ca mainile obisnuite cu dalta si caldura inexpri-mabila a lemnului pot tine cu dezinvoltura pixul si mai ales pot desena versuri.
Eu insumi am fost surprins cand am aflat ca Timotei scrie, si inca poezie religioasa.
Spun aceste lucruri pentru a incerca sa arat cititorului de unde vin versurile adunate in aceasta placheta.
Pentru a face obiecte bisericesti, artistul nostru nu numai ca a invatat la perfectiune tainele acestei stravechi meserii, dar a si citit Biblia, a aprofundat Evangheliile si mai ales Apocalipsa, a citit carti ale Sfintilor Parinti si a dus discutii teologice cu inalte fete bisericesti, deoarece se stie ca un obiect de cult – si tot ce impodobeste Biserica este obiect de cult! – nu poate fi realizat de un artist daca acesta nu are credinta, iar credinta se exprima nu doar prin rugaciune, ci si prin cunoasterea lumii din perspectiva credintei ortodoxe.
Are o adevarata intreprindere, cu mesteri si ucenici, condusa de fiul sau, care s-a lasat de inginerie pentru a duce mai departe o traditie inaugurata in familie de Timotei .
A inceput cu rame si draperii, acum executa comenzi pretentioase, strane si catapetesme pentru biserici mai mici sau pentru catedrale.
El sculpteaza in lemn, de aproape patruzeci de ani. „Autorul acestor versuri este sculptor
