O incalzire de peste 4°C pana in 2100 inseamna, potrivit unor estimari, ca regiuni intregi din Africa, Australia si Statele Unite, parti din America de Sud, la nord de Patagonia, si Asia, la sud de Siberia, vor deveni de nelocuit din cauza caldurii, desertificarii si inundatiilor.
Aceste aspecte ar afecta si alte regiuni.
Si poate se vor dovedighiduri si mai bune de atat, avand in vedere ca, in ultima jumatate de secol de anxietate climatica pe care am trait-o, optimistii nu au avut niciodata dreptate.
David Wallace-Wells este....
Estimarile minimale stabilesc limitele a ce este posibil, si asta ne ajuta sa distingem mai bine ce e probabil.
Atunci cand nu luam in considerare cele mai groaznice scenarii, nu mai suntem atenti la posibilele rezultate, pe care tindem sa le privim ca scenarii extreme pentru care nu mai trebuie sa elaboram vreun plan.
Numerele reale depasesc aproape sigur estimarile, iar oamenii de stiinta tind sa aiba mai multa incredere in proiectiile exprimate in zeci de milioane decat in cele de sute de milioane.
Insa faptul ca aceste numere mai mari sunt numai punctul extrem a ce e posibil nu ar trebui sa ne linisteasca.
Un motiv pentru care emisiile de carbon s-au accelerat atat de mult in ultima generatie este si o explicatie a faptului ca istoria pare sa grabeasca pasul.
Cifrele privitoare la refugiati sunt estimari minimale.
Scenariul posibil pentru urmatorii 30 de ani este mult mai rau: un miliard sau mai mult de oameni saraci si vulnerabili, care nu au de ales decat intre a lupta sau a fugi.
Un miliard sau mai mult – populatia globala in 1820, cand Revolutia Industriala era in plin avant.
Ceea ce sugereaza ca am face bine sa privim istoria nu ca o succesiune de ani, care inainteaza pe axa timpului, ci ca un balon in continua extindere a populatiei, omenirea dilatandu-se pe planeta pana in punctul unei eclipse aproape complete. 200 de milioane era intreaga populatie a lumii la apogeul Imperiului Roman.
Realist vorbind, o mare parte din „momentul populist“ prin care trece Occidentul in prezent este rezultatul panicii produse de socul acelor imigranti.
Posibila inundare a Bangladeshului ameninta sa creeze de zece ori mai multi refugiati, primiti de o lume si mai destabilizata de haosul climatic si, probabil, cu atat mai putin receptiva cu cat refugiatii au pielea mai inchisa la culoare.
Apoi vor fi refugiatii din Africa Subsahariana, America Latina si restul Asiei de Sud, 140 de milioane pana in 2050, potrivit estimarilor Bancii Mondiale, adica de peste o suta de ori mai multi decat in „criza“ siriana a Europei.
Proiectiile ONU sunt si mai sumbre: 200 de milioane de refugiati din cauza schimbarilor climatice pana in 2050.
A noastra.
La inceputul lui 2011, circa un milion de refugiati sirieni s-au imprastiat in Europa din cauza unui razboi civil agravat de schimbarile climatice si de seceta.
Cu totii stim despre ce generatie este vorba. (...) Daca planeta a fost adusa in pragul catastrofei climatice in timpul unei singure generatii, si responsabilitatea de a evita dezastrul apartine tot unei singure generatii.
O incalzire de peste 4°C pana in 2100 inseamna, potrivit unor estimari, ca regiuni intregi din Africa, Australia si Statele Unite, parti din America de Sud, la nord de Patagonia, si Asia, la sud de Siberia, vor deveni de nelocuit din cauza caldurii, desertificarii si inundatiilor.
Aceste aspecte ar afecta si alte regiuni
