Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuţă cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se serveşte o cafea pregătită cu artă.
Succesul uriaş al romanului său l-a determinat pe Kawaguchi să scrie două continuări, care s-au bucurat de aceeaşi primire entuziastă din partea publicului..
Filmul cu titlul Cafeneaua Funiculi Funicula a avut premiera în 2018.
Cartea s-a vândut în peste 2 milioane de exemplare şi a fost ulterior ecranizată, cu scenariul scris de autor.
Romanul său de debut, Până nu se răceşte cafeaua (2015), este o adaptare după piesa de teatru pusă în scenă de 1110 Productions, care a câştigat Marele Premiu la ediţia a zecea a Festivalului de Dramă Suginami.
A fost producător, regizor şi scenarist pentru grupul de teatru Sonic Snail.
O lectură ciudată, însă fermecătoare.” The Sydney Morning Herald „Plin de suflet, narat într-o construcţie de cuvinte inteligentă, cu o desfăşurare convingătoare a relaţiilor dintre personaje.” Books and Bao TOSHIKAZU KAWAGUCHI s-a născut în 1971, la Osaka, Japonia.
Romanul întreţese ceea ce pare la început doar o escapadă bizară cu dilemele iubirii şi pierderii, familiei şi libertăţii, vieţii şi morţii.” The Christian Science Monitor „O poveste frumoasă, un fel de pildă despre un scaun magic dintr-o cafenea în care, dacă vrei, poţi să te întorci în timp.
Acest roman fantastic fermecător este despre descoperirea fericirii în ciuda trecutului pe care vrem cu disperare să-l revizuim.” The Harvard Crimson „Kawaguchi are o abilitate fără cusur de a găsi o vibraţie emoţională care durează. „Până nu se răceşte cafeaua poate că explorează un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limitează în mod inventiv mecanica deplasării în timp la durata unei cafele şi asta îi dă mai multă semnificaţie.” Chicago Review of Books „Ţesând cu inteligenţă fire fantastice în ceea ce se dovedeşte a fi o poveste captivantă, Kawaguchi construieşte suspansul scenă cu scenă, alegându-şi cu grijă cheile narative.” The Arts Fuse „Un roman fermecător despre o cafenea japoneză misterioasă în care clienţii care se aşază pe un anumit scaun pot să se întoarcă în timp – dar numai până când cafeaua se răceşte.” Star Tribune „Kawaguchi pune la punct un sistem de deplasare în timp nesofisticat, de o frumoasă simplitate.
Până nu se răceşte cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoţii intense şi o viziune particulară asupra vieţii şi destinului.
Există încă şansa de a schimba viitorul.
Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înţelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relaţii, poate a întregii vieţi.
Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie.
Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat.
Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răceşte, altfel rămâi blocat în afara timpului.
Există însă anumite reguli.
Dacă te aşezi pe un anumit scaun, poţi să te întorci în timp, într-un moment anume.
Dar tihna şi cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care cafeneaua le are de oferit.
Clienţii sunt mai mereu aceiaşi, ocupă mereu aceleaşi locuri şi îşi petrec timpul în acelaşi fel.
Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuţă cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se serveşte o cafea pregătită cu artă
