Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuță cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se servește o cafea pregătită cu artă.
Huffpos.
The Arts Fuse Emoționant, straniu și plin de nostalgie.
Chicago Review of Books Țesând cu inteligență fire fantastice în ceea ce se dovedește a fi o poveste captivantă, Kawaguchi construiește suspansul scenă cu scenă, alegându-și cu grijă cheile narative.
Există încă șansa de a schimba viitorul.
Până nu se răcește cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoții intense și o viziune particulară asupra vieții și destinului.
Până nu se răcește cafeaua poate că explorează un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limitează în mod inventiv mecanica deplasării în timp la durata unei cafele și asta îi dă mai multă semnificație.
Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înțelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relații, poate a întregii vieți.
Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie.
Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat.
Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răcește, altfel rămâi blocat în afara timpului.
Există însă anumite reguli.
Dacă te așezi pe un anumit scaun, poți să te întorci în timp, într-un moment anume.
Dar tihna și cafeaua nu sunt singurele experiențe pe care cafeneaua le are de oferit.
Clienții sunt mai mereu aceiași, ocupă mereu aceleași locuri și își petrec timpul în același fel.
Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuță cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se servește o cafea pregătită cu artă
