In ametitoarea galaxie de zei a panteonului hindus, Shiva iese in evidenta ca fiind cel mai vechi si cel mai iubit.
Insa ai grija! Caci cat de curand, mandria ta se va preface in scrum!”.
Iar faptul ca nu face aceasta, arata imensa lui compasiune si intelegere.
O singura privire a lui este de ajuns sa va faca scrum atat pe tine, cat si pe toti cei care te insotesc. „O, Daksha, tu cel lipsit de minte , a spus el, „cum de indraznesti sa iti arunci vorbele grele asupra Maretului Shiva, a carui simpla prezenta sfinteste toate lumile? Caci el este Mahadeva, Marele Domn care creeaza, sustine si distruge universul.
Shiva nu rostit niciun cuvant, insa preaiubitul sau tovaras Nandi, care putea sa ia si forma vehiculului sau, taurul, s-a ridicat si a l-a atacat pe Daksha.
De acum inainte, niciunul dintre voi nu va mai trebui sa ii ofere nicio parte, cat de mica, din sacrificiile rituale pe care le veti realiza! Brighu a fost unul dintre Inteleptii care ai consimtit de indata la aceste cuvinte nebunesti ale lui Daksha. Începand cu aceasta zi, fie ca acest Shiva, care este lipsit de noblete si nu are nicio linie stramoseasca de care sa apartina, care viziteaza cimitirele si locurile de ingropaciune, sa fie inlaturat de la orice forma de sacrificiu.
O fi el sotul fiicei mele, dar pentru aceasta lipsa de respect, va plati si imi va auzi blestemul.” Apoi, intorcandu-se spre cei prezenti, a spus cu voce tare: „Ascultati-ma, voi ce de fata.
Cuprins de manie, el a spus: „Cum se face ca atunci cand o intreaga lume imi arata respect, doar acest om, care este ginerele meu, refuza plin de aroganta sa imi acorde respectul cuvenit? Cum poate fi atat de lipsit de rafinament si respect? Dar, de fapt, ce te-ai putea astepta de la unul care are asemenea tovarasi hidosi? Care traieste pe terenurile de incinerare si are serpi drept ghirlande...
Insa Daksha, care intre timp devenise arogant datorita statutului sau in lume, s-a aprins la acest semn de lipsa de respect aratata de chiar ginerele sau.
Cu toate acestea, Shiva a ramas asezat.
La scurta vreme dupa aceea, Daksha a intrat in incapere si cu totii s-au ridicat in picioare, in semn de respect.
L-au asezat cu multe onoruri si l-au slavit plini de devotiune. Şi toti cei adunati acolo s-au ridicat in picioare la vederea lui, inchinandu-se in fata sa, plini de veneratie.
Maretul Shiva a venit si el, insotit fiind de sotia sa, Sati.
Fragment: Odata, inteleptii s-au adunat in Prayaga, locul sacru de intalnire al celor trei mari rauri, Gangele, Yamuna si Sarasvati, si au organizat un mare foc sacrificial, yajna.
Maiestuozitatea si puterea sa divina sunt reprezentate prin descrieri simbolice si totodata extrem de realistice, prezentand atat o imagine impresionanta, indepartata, distanta si rece in fortareata sa retrasa din muntii Himalaya, cat si una apropiata, binevoitoare si iubitoare, un simbol viu si vibrant al Absolutului.
El este hrana, cel care ne hraneste, cat si procesul hranirii.
El este atat boala, cat si distrugatorul bolii.
El apuca, sustine, da drumul si elibereaza.
El este atat barcagiul care ne poarta pe fluviul vietii catre moarte, cat si cel care ne elibereaza de ciclul renasterilor si ne confera nemurirea.
El este atat ruginiul frunzelor uscate, cat si verdele lucios al ierbii incoltite.
El este atat vibratia intangibila, cat si substanta infinitezimala.
El este atat sunetul, cat si ecoul.
Universul rasuna de prezenta sa.
Lumea este terenul lui de vanatoare.
In zorii creatiei cosmosului, cu mult inainte de crearea omului, el a aparut sub forma arcasului divin, ce avea arcul indreptat spre Absolutul cel nerevelat.
In ametitoarea galaxie de zei a panteonului hindus, Shiva iese in evidenta ca fiind cel mai vechi si cel mai iubit
