Cel mai amplu dintre discursurile Sfantului Grigorie Teologul, panegiricul dedicat Sfantului Vasile cel Mare este un text in care se contureaza cu precizie doua personaje, cu biografii distincte, aureolate insa de o Mare prietenie, intinsa pe durata unei vieti si dincolo de ea.
De la inceput pana la sfarsit, de la intalnirea la Atena si pana la regasirea de dincolo de moarte, fiecare trasatura rezoneaza in viata prietenului care acum povesteste..
De la inceput pana la sfarsit, de la biografia stramosilor pana la statura spirituala enorma a sfantului, fiecare trasatura este construita prin trimiteri la textele sacre si la cele antice.
Prietenul care le vorbeste celor din jurul sau aduce la suprafata amintiri pe care multi din cei de fata le aveau; amintirile comune devin vii prin impartasirea lor si devin profunde prin trairea crestina si prin saltul permanent inspre fondul culturii antice.
Tesatura este densa, iar ceea ce ii asigura trainicia este suprapunerea perfecta autor-deuteragonist.
Alternarea planurilor este delicata, nelasand la vedere forta cu care este condusa. [...] Portretul Sfantului Vasile capata contur in doua planuri: cunoasterea directa, care ii aseaza laolalta pe autorul panegiricului si pe cei carora el li se adreseaza, si, pe acest fundal, asternerea maiastra a firului biografic, cu reliefuri pretioase ce vin dinspre marea literatura a Antichitatii.
Cel mai amplu dintre discursurile Sfantului Grigorie Teologul, panegiricul dedicat Sfantului Vasile cel Mare este un text in care se contureaza cu precizie doua personaje, cu biografii distincte, aureolate insa de o Mare prietenie, intinsa pe durata unei vieti si dincolo de ea
