Cel mai amplu dintre discursurile Sfântului Grigorie Teologul, panegiricul dedicat Sfântului Vasile cel Mare este un text în care se conturează cu precizie două personaje, cu biografii distincte, aureolate însă de o Mare prietenie, întinsă pe durata unei vieți și dincolo de ea.
De la început până la sfârșit, de la întâlnirea la Atena și până la regăsirea de dincolo de moarte, fiecare trăsătură rezonează în viața prietenului care acum povestește..
De la început până la sfârșit, de la biografia strămoșilor până la statura spirituală enormă a sfântului, fiecare trăsătură este construită prin trimiteri la textele sacre și la cele antice.
Prietenul care le vorbește celor din jurul său aduce la suprafața amintiri pe care mulți din cei de față le aveau; amintirile comune devin vii prin împărtășirea lor și devin profunde prin trăirea creștină și prin saltul permanent înspre fondul culturii antice. Țesătura este densă, iar ceea ce îi asigură trăinicia este suprapunerea perfectă autor-deuteragonist.
Alternarea planurilor este delicată, nelăsând la vedere forța cu care este condusă. [...] Portretul Sfântului Vasile capătă contur în două planuri: cunoașterea directă, care îi așează laolaltă pe autorul panegiricului și pe cei cărora el li se adresează, și, pe acest fundal, așternerea măiastră a firului biografic, cu reliefuri prețioase ce vin dinspre marea literatură a Antichității.
Cel mai amplu dintre discursurile Sfântului Grigorie Teologul, panegiricul dedicat Sfântului Vasile cel Mare este un text în care se conturează cu precizie două personaje, cu biografii distincte, aureolate însă de o Mare prietenie, întinsă pe durata unei vieți și dincolo de ea
