Prezenta unui Suveran Pontif in Romania este fara indoiala un eveniment ce apartine istoriei, nu doar contemporaneitatii.
Un moment pe care voi incerca sa mi-l descriu si sa il inteleg zeci de ani de-acum incolo, insa nu voi reusi niciodata… - Cristian Radu Nema.
De aceasta data am fost eu si Papa.
Desi am avut sansa sa fiu in prezenta unor inalte fete bisericesti de-a lungul timpului, sau, in alte momente, a unsilor lui Dumnezeu, capete incoronate ale lumii, in aceste trei zile a fost altfel.
Pentru ca este modul in care l-am privit pe Papa, atunci cand a rostit &bdquo
Tatal Nostru”, atat Ortodox cat si Catolic, atunci cand a spus &bdquo
Hristos a inviat!” ortodocsilor prezenti in curtea Catedralei Nationale, sau atunci cat a mers la pas alaturi de Patriarhul romanilor.
Paradoxal insa, o face in cel mai subiectiv mod posibil.
Si il zideste in eternitate.
Fotografia este una dintre artele care redau cel mai echilibrat un moment al prezentului.
Trairea nu este influentata de nimic, ea are loc pur si simplu.
Oglindeste starile, si reda trairea.
Pentru ca imaginea este sincera, si oglindeste privirile.
Insa, in imagini, niciunul dintre aceste aspecte nu se regaseste.
Cu siguranta mesajul prezentei Sale este complex, atat din punct de vedere politic, religios, social si cultural.
Nu va cunoaste insa nimeni Adevarul despre ceea ce s-a intamplat – si de ce – in aceste trei zile. al XVII-lea are repercusiuni pana in zilele noastre, influenta evenimentelor din timpul celor Doua Razboaie Mondiale si, in fine, influenta comunismului.
Influentele Imperiilor asupra teritoriului nostru au fost decisive: Influenta Imperiului Austro-Ungar din sec.
Iar Andrei este fratele lui Petru, Sfantul Petru, considerat primul Papa.
Noi suntem urmasii Sfantului Apostol Andrei.
Sfantul Andrei a adus Ortodoxia pe meleagurile noastre.
Istoria Romaniei prin prisma Ortodoxiei incepe tot atunci, in Noul Testament, odata cu venirea Mantuitorului.
Semnificatiile sunt foarte patrunzatoare.
Sunt foarte putini, insa, cei care cunosc contextul istoric si religios in profunzime.
Incepand de la sosirea Sa pe aeroportul romanesc, fiind primit mai apoi de Presedinte la Palatul Cotroceni sau de Patriarhul Daniel la Catedrala Mantuirii Neamului.
Ca orice vizita oficiala, autoritatile Statului, prin insusi Presedintele Romaniei, au fost gazde in toate locurile vizitate de catre Papa Francisc.
Au oferit, la randul lor, aceasta bucurie, zambete si sperante, Papei.
Au zambit, au primit sperante, au primit bucurie.
Au fost frati si surori, asa cum Papa i-a numit mereu.
Au fost crestini.
Nu au fost greco-catolici, nici ortodocsi, nici catolici sau de alte religii.
Si atat.
Dincolo de semnificatii, toti cei prezenti la aceasta venire au fost pentru cateva zile doar crestini, prin gandurile lor.
Iar in jurul sau, calitatea celorlati dispare, ei ramanand doar martori ai unui moment cat o eternitate.
Ca si in cazul Regilor, Papa este un trimis al lui Dumnezeu.
Fie ca este un oficial, o fata bisericeasca, un credincios, un fotograf sau un simplu martor al trairilor.
Cand ajunge intr-o tara cu profunde radacini crestine si ortodoxe, Servitorul Servitorilor lui Dumnezeu, Patriarhul Occidentului sau chiar Succesorul Sfantului Petru, asa cum sunt unele dintre titlurile Sale, importanta evenimentului capata proportii pe care nu le poate cuantifica nimeni, si nici descrie.
Prezenta unui Suveran Pontif in Romania este fara indoiala un eveniment ce apartine istoriei, nu doar contemporaneitatii
