„Cariera maestrului nu se masoara in aparitii doar de o secunda.
Trebuie amintita si colaborarea cu cineastul care a realizat filme cu mare impact social: Gheorghe Vitanidis“, a notat autorul volumului, Cristian Luis Vasilescu..
Privind retrospectiv, dupa debut si consacrare, colaborarea a continuat cam cu aceeasi regizori intalniti la inceput de cariera si pe masura inaintarii in profesie, pe langa tineri regizori debutanti ori afirmati – ca Andrei Blaier, Virgil Calotescu, Nicolae Margineanu, Dan Pita, Constantin Vaeni – , cu unii tot la inceput de cariera, dar mai putin tineri: Felicia Cernaianu si Ioan Carmazan.
Tot legata de colaborarea cu Nicolaescu tine si cariera sa internationala, cineastul roman orientand actori si echipe de filmare catre colaborari cu Franta, cu Germania democrata si cu cea federala.
Din aceasta cauza, a efectelor incidentului Bratu, debutul sau a fost anevoios si legat de un regizor TV (Cornel Popa), de un regizor secund care il cunostea de la selectiile pentru filmul Tudor (Dinu Cocea) – acesta intuindu-i potentialul - si, mai ales, de aparitia altui personaj considerat strain in cinematografie de catre colegii sai consacrati: Sergiu Nicolaescu.
Papil Panduru este oltean autentic).
Dinspre tata, Amza Pellea este sarb.
Atipic pentru datele similare doar in parte ale amandurora) l-au facut sa declare, intr-un interviu, ca: «Amza Pellea seamana cu mine, nu eu cu el (si nu e de crezut ca aceasta remarca vine din invidie profesionala, pentru ca, cine il cunoaste, stie ca nu e asa.
Poate si traseul artistic (tot al celor doi.
Puse pe muzica total diferita ca registru - acesta din urma, grav, si luat ca semn al diferentierii celor doi.
Poate ca acest motiv: continutul asemanator doar in parte al versurilor.
Alta decat cea hazlie, cunoscuta si popularizata de catre celalalt teribil oltean al scenei si ecranului: Amza Pellea.
Cu toata aversiunea cu care a ramas din partea regizorului Lucian Bratu, pelicula Tudor - chiar si fara prezenta sa - are meritul de a populariza varianta eroica (si tragica, in acelasi timp), a cantecului «M-a facut muica oltean».
Poate si pentru ca, la inceputul ei, a fost privat de un rol de mare insemnatate nu numai in film si in teatru, ci si in istoria tragica a romanilor: Domnul Tudor.
Aparitiilor de tot felul - indiferent de intindere - le-a dat insa o incarcatura artistica de rol titular. „Cariera maestrului nu se masoara in aparitii doar de o secunda
