Sărăcia globală este una dintre cele mai supărătoare probleme ale lumii.
Prin susținerea și investirea în inovații creatoare de piață, ne implicăm în mod involuntar în construirea națiunii..
Am scris această carte pentru a celebra rolul pe care îl pot juca inovațiile, chiar în cele mai dificile circumstanțe, în crearea și susținerea Prosperității chiar în unele dintre cele mai disperate părți ale lumii.
Dacă ne-am uita la această problemă prin niște lentile diferite? Cum ar fi dacă, în loc să încercăm să remediem aceste semne vizibile de sărăcie, ne-am concentra pe crearea unei prosperități durabile? Ar putea fi necesară o abordare contraintuitivă pentru dezvoltarea economică, dar una care v-ar face să vedeți oportunități acolo unde v-ați putea aștepta mai puțin.
Cu aceste eforturi, poate că ușurăm temporar sărăcia pentru unii – dar nu ajungem suficient de departe.
Nu trebuie decât să vă uitați la miliardele de dolari care au fost canalizate spre aceste probleme de-a lungul anilor cu un progres relativ lent pentru a concluziona că ceva nu este tocmai în regulă.
Dar ceea ce poate părea cea mai evidentă soluție la aceste probleme – ajutarea directă a țărilor sărace prin investiții menite să remedieze aceste semne vizibile de sărăcie – nu a avut atât de mult succes pe cât am fi dorit mulți dintre noi .
Cu toții vrem să ajutăm.
Deși s-a înregistrat un anumit progres, peste 750 de milioane de oameni încă trăiesc în sărăcie extremă, supraviețuind cu mai puțin de 1,90 dolari pe zi.
Cei mai mulți dintre noi sunt mișcați de semnele dureroase de sărăcie pe care le vedem în țările sărace din întreaga lume.
Perspective sumbre de angajare pentru o populație tânără în creștere.
Mahalale fără apă curată și fără condiții sanitare adecvate.
Copii înfometați la colț de stradă.
Dar Paradoxul Prosperității este mai mult decât o carte de afaceri: este o chemare la acțiune pentru toți cei care își doresc o nouă abordare, pentru a face lumea mai bună și mai prosperă.
Ideile din această carte vor ajuta companiile care își doresc cu disperare o creștere tangibilă și durabilă să descopere progresul acolo unde au eșuat anterior.
Christensen, Ojomo și Dillon folosesc exemple puternice din dezvoltarea Americii, inclusiv Ford, Eastman Kodak și mașinile de cusut Singer, și arată cum modele similare construite în jurul inovațiilor creatoare de piață, au funcționat în alte regiuni precum Japonia, Coreea de Sud, Nigeria, Rwanda, India, Argentina și Mexic.
Paradoxul Prosperității identifică limitele modelelor comune de dezvoltare a economiei, care tind să fie eforturi descendente și oferă un nou cadru de creștere economică bazată pe antreprenoriat și pe inovații creatoare de piață.
Tipul corect de inovație clădește nu numai companii, ci și țări.
Aplicând analiza riguroasă și cu bază teoretică pentru care este cunoscut, Christensen sugerează o metodă mai bună.
Cel puțin 20 de țări care au primit ajutoare de miliarde de dolari sunt mai sărace acum.
Deși nobile, soluțiile noastre actuale nu produc rezultate consistente și, în anumite cazuri, au exacerbat problemele.
Christensen și colaboratorii lui, Efosa Ojomo și Karen Dillon, dezvăluie un paradox aflat la baza abordării pe care o folosim în rezolvarea problemelor.
Clayton M. În esență, planul presupune adesea identificarea domeniilor care necesită sprijin, inundarea lor cu resurse și speranța ca, în timp, să apară schimbări.
Dar speranța nu este o strategie eficientă.
De la educație la sănătate, de la infrastructură la eradicarea corupției, prea multe soluții se bazează pe încercări.
Decenii întregi am presupus că oamenii inteligenți și bine intenționați vor reuși să schimbe, în cele din urmă, traiectoria economică a țărilor sărace.
Sărăcia globală este una dintre cele mai supărătoare probleme ale lumii
