Cele trei eseuri cuprinse in acest al doilea volum din Parerga et paralipomena (1851) – culegere tarzie, aparuta la 33 de ani de la publicarea primului volum din Lumea ca vointa si reprezentare – nu reprezinta o simpla anexa a acestei opere, ci complementul ei necesar, care a pregatit succesul fulgerator si recunoasterea generala a gandirii lui Schopenhauer din ultimul deceniu de viata.
Primul dintre aceste eseuri, „Despre filozofia de universitate“, contine o analiza, extrem de actuala si astazi, a mecanismelor patrunderii si impunerii ideologiei oficiale in mediul academic, cu consecinte mergand de la bizarerie si ridicol pana la tradarea adevarului, la anihilarea spiritului critic si la compromiterea formarii intelectuale a tinerei generatii.
Demersul sau reuseste atat sa conserve premisele kantiene ale dualitatii fenomen–lucru in sine, cat si sa aduca o dovada suplimentara in favoarea propriei teorii a vointei, care va constitui una din sursele de inspiratie ale psihanalizei freudiene.„Pentru a ajunge la inaltimea vremurilor noastre, trebuie revenit la Schopenhauer.“ — RUDIGER SAFRANSKI.
In ultima scriere din volum, „Eseu despre vederea de spirite si altele conexe“, il regasim pe Schopenhauer confruntat cu o serie de marturii privitoare la asa-numitele fenomene oculte, carora le propune o explicatie unica.
Jung va elabora notiunea de „sincronicitate“ pornind de la conceptia dezvoltata aici de Schopenhauer.
O suta de ani mai tarziu, C.
G.
Cel de al doilea eseu, „Despre intentionalitatea vizibila din destinul individului“, merge pe urmele eforturilor vechilor greci de explicitare a fortelor invizibile care determina evenimentele vietii individuale.
Cele trei eseuri cuprinse in acest al doilea volum din Parerga et paralipomena (1851) – culegere tarzie, aparuta la 33 de ani de la publicarea primului volum din Lumea ca vointa si reprezentare – nu reprezinta o simpla anexa a acestei opere, ci complementul ei necesar, care a pregatit succesul fulgerator si recunoasterea generala a gandirii lui Schopenhauer din ultimul deceniu de viata.
Primul dintre aceste eseuri, „Despre filozofia de universitate“, contine o analiza, extrem de actuala si astazi, a mecanismelor patrunderii si impunerii ideologiei oficiale in mediul academic, cu consecinte mergand de la bizarerie si ridicol pana la tradarea adevarului, la anihilarea spiritului critic si la compromiterea formarii intelectuale a tinerei generatii