Volumul de fata este primul din cele sase care urmeaza sa apara sub titlul Parerga si paralipomena , ultima carte publicata de „inteleptul mizantrop din Frankfurt“.
De-a lungul intregii vieti, Schopenhauer a tinut in preajma sa si un pudel, pe care la fiecare zece ani, cand animalul imbat.
In 1843 publica, tot la Brockhaus, a doua editie din Lumea ca vointa si reprezentare, insotita de adaugiri substantiale sub forma unui al doilea volum.
In 1839, scrierea sa Despre libertatea vointei este premiata de Academia Norvegiana si va aparea in 1841 impreuna cu o alta scriere, careia premiul ii fusese insa refuzat, intitulata Despre fundamentul moralei.
Hegel va muri de holera in 1831, iar Schopenhauer paraseste la randu-i Berlinul de frica bolii, mutandu-se la Frankfurt.
Concurenta fatisa pe care incearca sa i-o faca lui Hegel in fata studentilor, programandu-si cursul in aceeasi zi si la aceeasi ora cu acesta, se termina cu o infrangere: doar un numar de 9 studenti, in total, sunt interesati de prelegerile sale.
Imediat dupa publicarea cartii, Schopenhauer pleaca intr-o calatorie in Italia, pentru ca, in 1820, sa se inscrie ca docent privat la Universitatea din Berlin, profesand doar putina vreme (dar ramanand inscris formal pana in 1831).
Temperamentul tumultuos al autorului cartii razbate si din lunga corespondenta cu editorul Brockhaus, ce ramane un document literar al epocii.
La inceputul anului 1819 apare Lumea ca vointa si reprezentare, o carte care cuprinde „o metoda de filozofare experimentata aici pentru prima data si care se diferentiaza complet de toate cele folosite pana acum".
In urma discutiilor si a corespondentei purtate cu Goethe, publica in 1816 scrierea Despre vaz si culori.
Prin mama sa, Johanna Schopenhauer, scriitoare cunoscuta in epoca, tanarul Arthur reuseste sa-l cunoasca personal pe Goethe, care ii va fi o vreme partener de discutii pe teme de teorie a culorilor.
In 1811 audiaza cursurile lui Fichte la Berlin, fiind mai degraba dezamagit.
La sfatul indrumatorului sau de doctorat, filozoful sceptic Gottlob Ernst Schulze, ii citeste pe Platon si Kant.
Dupa studii de medicina si stiinte ale naturii la Göttingen, intrerupte curand, isi obtine in 1813 titlul de doctor in filozofie la Jena, cu lucrarea Despre impatrita radacina a principiului ratiunii suficiente.
Datorita averii mostenite de la tatal sau, a putut duce multa vreme o viata lipsita de griji, dedicandu-se filozofiei. “ ( LEV TOLSTOI ) ARTHUR Schopenhauer s-a nascut la Danzig pe 22 februarie 1788.
Exista cel mult o explicatie, anume aceea – pe care el o tot repeta – ca in lumea asta nu exista, cu putine exceptii, decat idioti.
Citindu-l, nu pot cu nici un chip sa pricep cum de a putut sa ramana pana acum necunoscut numele lui. “ ( ARTHUR Schopenhauer ) „ Nu stiu daca-mi voi schimba candva parerea, in orice caz in clipa asta sunt convins ca Schopenhauer este cel mai genial dintre oameni. „ Omenirea a invatat de la mine cateva lucruri pe care nu le va uita niciodata, iar scrierile mele nu vor pieri.
In scrierile din acest prim volum este tratata, pe fundalul unei vaste incursiuni in istoria filozofiei, problematica centrala a gandirii moderne: raportul dintre ideal si real, opozitia dintre fenomen si lucru in sine, primordialitatea vointei, esenta comuna a existentei noastre si a lumii.
Schopenhauer a devenit astfel filozoful modern cel mai citit de catre scriitori si care a avut fara-ndoiala cea mai mare influenta asupra literaturii europene.
Aforismele asupra intelepciunii in viata, publicate initial in aceasta colectie, s-au transformat curand intr-un adevarat „manual al burgheziei educate“ din intreaga Europa.
Rafuiala cu existenta a filozofului ce propovaduieste pesimismul continua asadar aici si se amplifica in eseuri de o varietate tematica spectaculoasa, scrise intr-un stil pregnant, inconfundabil: despre teoria culorilor, politica, religie, literatura sanscrita, limba, stil, educatie, femei, zgomot, suicid etc.
Schopenhauer a dorit, la maturitate, sa intregeasca cu o suita de adaugiri Lumea ca vointa si reprezentare.
Volumul de fata este primul din cele sase care urmeaza sa apara sub titlul Parerga si paralipomena , ultima carte publicata de „inteleptul mizantrop din Frankfurt“
