Insemnarile mele sunt foarte putine, cateva picaturi fata de abundenta harului care curgea din cuvintele Parintelui Porfirie, din rugaciunea si din viata lui si adapa adancul sufletului, ca sa creasca „doua frunzulite verzi”, asa cum spunea Parintele, sa vina harul lui Dumnezeu sa le incalzeasca, sa creasca. Αna Kostaku.
Acopera-mi bine picioarele cu patura.&rdquo
Faceai aceasta si te privea cu atata iubire, zambindu-ti cu o bunatate enorma, ca ti se umpleau ochii de lacrimi. si iti spunea: &bdquo
Hai acum, te rog, sa il ajuti pe batranul tau tata.
Uneori, Parintele statea asezat pe pat, sprijinindu-si picioarele pe un reazem improvizat.
Te asezai pe un scaunel, langa el.
Te binecuvanta si te ridicai.
Iti lua greutatea, te scotea din incurcatura si din disperare.
Din cand in cand, auzeai cate o soapta: &bdquo
Doamne Iisuse Hristoase...&rdquo
Ceva te strabatea launtric si in mod tainic te schimba, fara sa iti dai seama.
Te duceai si te prabuseai langa patul lui de suferinta, erai un ghem de disperare, iar el isi punea mana pe capul tau.
Parintele Porfirie spunea chiar, cu o bunatate extraordinara, care se vedea pe chipul lui, ca ar vrea sa ii primeasca pe toti si sa le vorbeasca tuturor, chiar si celor care se duc la el din curiozitate. si nici nu poate fi descris in cuvinte ce iti transmitea de fiecare data cand te apropiai de el, pentru orice motiv.
Insemnarile mele sunt foarte putine, cateva picaturi fata de abundenta harului care curgea din cuvintele Parintelui Porfirie, din rugaciunea si din viata lui si adapa adancul sufletului, ca sa creasca „doua frunzulite verzi”, asa cum spunea Parintele, sa vina harul lui Dumnezeu sa le incalzeasca, sa creasca
