In ultima zi a anului 1973, George Banu, devenit dupa patruzeci de ani o personalitate a scenei teatrale europene, sosea la Paris.
Citind-o, le descoperim impreuna, caci autorul se marturiseste si, in acelasi timp, calatoreste..
Parisul personal de George Banu deseneaza harta acelui oras individual capabil sa restituie o biografie.
O carte ce se plaseaza intre marturia subiectiva si descrierea obiectiva, intre promenada personala si mitologia „orasului luminilor“, o carte despre experienta unui emigrant care a integrat Franta fara a-si uita originea.
O ocazie de a urmari totodata reperele unei „autobiografii urbane“ si de a descoperi un Paris dublu, cand secret, cand exemplar.
Spatiul fixeaza amintirile timpului, stim de la Proust, si aici putem afla efectul acestei relatii poetice de-a lungul locurilor din memorie pe care autorul le evoca si prietena sa, Mihaela Marin, le fotografiaza.
Cu talent si emotie, el recompune aici drumul ce i-a permis sa descopere si sa creeze un „Paris personal“ in sanul celebrului oras.
In ultima zi a anului 1973, George Banu, devenit dupa patruzeci de ani o personalitate a scenei teatrale europene, sosea la Paris
