Tot sensul vietii noastre poate fi gandit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a partii de nevazut din lume si din fiecare. - Horia-Roman Patapievici.
Aceasta imagine a fost cifrul simbolic al Romei si, ori de cate ori s-a reinventat, a fost si cifrul simbolic al Europei.
Enea il ducea in spinare pe batranul sau tata, Anchise, care, la randul lui, purta cu el larii si penatii stramosilor.
La inceput, esenta umanitatii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator consta in faptul ca, in Eneida, eroul nu a parasit Troia distrusa de flacari singur, ci impreuna cu esenta trecutului sau.
Singularitatea conditiei noastre consta in faptul ca Partea nevazuta, in viata noastra, decide totul, in situatia in care singurele dovezi ale nevazutului de care depindem stau in vazutul dupa care fugim, ori de care fugim, ori pe care il pierdem.
Suntem in el predati lui cu totul, asa cum suntem predati apei, cand ne scufundam, ori aerului, cand ne regasim respiratia.
Nevazutul este aici, langa noi, in noi, ca un dat inconturnabil al lumii si al naturii noastre.
Nevazutul nu e o optiune.
Nu e nimic mistic in nevazutul de care vorbesc si nimic mistagogic in felul in care il invoc.
Nu este nevazutul suprasensibil ori extrasenzorial.
Fiecare dintre eseurile cuprinse in acest volum pune in lumina sau celebreaza o forma de nevazut.
Tot sensul vietii noastre poate fi gandit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a partii de nevazut din lume si din fiecare
