Poeta Maria Zlatan Chihaia continua seria de Pasteluri in alta varianta stilistica conferind speciei o viziune artistica originala intrucat discursul poetic este confesiv iar freamatul naturii orchestreaza sublim comuniunea om-natura.
Din cic.
Privind in ansamblu acest grupaj de poeme asistam la o prelunga confesiune lirica din care nu lipseste niciun detaliu dintr-o natura exhaustiva martora permanent la dorurile poetei.
Aproape ca nu e poem in care sa nu apara motivul drumului al noptii al lunii al visului dar mai ales al dorului.
Imaginile poetice sunt adevarate explozii de lumina culese din fiecare anotimp partas la dorurile poetei pe drumuri care urca si coboara care se duc si se intorc intr-un du-te-vino ametitor.
Discursul liric al poetei penduleaza intre doua coordonate spatiale ceresc si pamantesc toposuri de lumina de speranta de durere si implinire de vise si deznadejde tot ceea ce-i este dat fiintei umane sa traiasca in clipa cea repede ca sa amintim rostirea eminesciana .
Iubirea in viziunea Mariei Zlatan este un ritual implinit numai in mijlocul naturii totul se consuma in clipele efemere si-n flacara de dor Speranta si dor intrucat este convinsa ca Intre cer si pamant viata curge-n tumult.
Ma las prinsa in brate doar de rafale de vant caci se destainuie poeta Stihiile ma impresoara cu fata lor hada Floarea de pelin .
Totul sta sub semnul dorului care doare cu cat drumul e mai lung cu cat departarea se pierde in zare.
In marturisirile ei directe lasa sa se intrevada ca nimic din ce este omenesc nu-i este strain dictonul poetului latin Terentiu.
Acest mod de facere a poeziei vine dintr-o traditie arhicunoscuta in lirica romaneasca si isi trage seva din experimentele lirice de la inceputuri.
Natura cu linistea si nelinistea ei devine uneori ostila o asalteaza cu stihiile devastatoare alteori cauta cu o ravna neomeneasca nemurirea tot in vecinatatea Cerului si a Pamantului.
Ea transforma in poezie tot ce-i creeaza stare de vibratie iubire speranta dor departare.
Traind revelatia ca Universul ii apartine poeta se situeaza ca un Demiurg in centrul lumii fictionale cuprinzand cu un ochi ciclopic Cerul si Pamantul.
Despre autor Ipostaze lirice in cautarea vesniciei in poezia Mariei Zlatan Chihaia nascuta in 26 octombrie 1958 Viisoara Vaslui Romania Fragmente din comentariul la volumul de poezii Doruri din pribegie Editura Letras 2021 de poeta scriitoarea si eseista Elena Netcu Maria Zlatan Chihaia paseste cu sarguinta creatorului de poezie pe drumuri singuratice cautand cu voluptate nemurirea.
Pe pamant ma intrec in cant cu izvorul cu frunza ce freamata in ramul cu floare.
In fiecare poem regasim un eu liric penduland intre cer si pamant intr-o ametitoare participare asistand la metamorfozele naturii trecand prin anotimpuri.
Discursul poetic este construit prin paralelismul om-natura trairile poetei se identifica cu prefacerile naturii in aceeasi naruire sub necrutatorul timp in aceeasi macinare a clipei Sunt boare de vant de strigare de ploaie de nori.
Poeta isi raporteaza sentimentele la nelinistea naturii fie prin fosnet de vant fie prin ploile ce framanta lutul regasindu-si identitatea de esenta dintre eu si natura in acelasi destin constienta ca suntem farame din universul infinit Norii cad ca fantome in padure in timp ce gandul printre norii plumburii rataceste.
Prin rugaciune poeta spera s-o apere de neputinta precum frunza ingalbenita de pe ram.
Astfel prima poezie este o ruga catre ingerul pazitor.
Detaliile de peisaj sunt asumate interiorizate sunt proiectii ale trairilor poetei rostirea este biografista eul liric se afla in centrul fiintarii lumii intr-o constanta infuzie de in de sacru de smerenie iar rugaciunea este calea de accedere pe treapta de lumina a dumnezeirii.
Parcurgand volumul de la un capat la altul descoperim franturi din natura raportate la intamplarile fiintei.
Asadar in pastelurile poetei Maria Zlatan Chihaia nu predomina descriptivul ci nelinistile unui eu liric cautandu-se pe sine trecand prin Anotimpuri rasfatat de freamatul unei naturi ipostaziate in stari de suflet ca la romantici.
Poeta Maria Zlatan Chihaia continua seria de Pasteluri in alta varianta stilistica conferind speciei o viziune artistica originala intrucat discursul poetic este confesiv iar freamatul naturii orchestreaza sublim comuniunea om-natura
