Cand personajele sunt pregatite sa vina pe lume incep sa ma bantuie la modul sacaitor. - Valentin Nicolau.
Tocmai bune pentru teatrele independente.
Exercitii dramatice in situatii-limita, cu resurse de scena reduse la minim, povesti scurte, dar de mare intensitate.
Monolog, duet, cvartet...
Am adunat intr-un volum schitele dramatice care nu depasesc o ora de joc.
In ultima vreme, insa, tocmai aceste teme de «concert de camera» au inceput sa ma atraga si nu le-am mai abandonat.
De regula, am rejectat ideile de teatru care nu ar fi produs un text dramatic de durata unui spectacol obisnuit.
E un dans in care niciodata nu stii cu adevarat cine conduce.
Trebuie sa te astepti mereu la revolta celor pe care crezi ca i-ai programat sa se comporte intr-un anume fel.
Magnific e atunci cand ma surprind luandu-si existenta pe cont propriu, obligandu-ma sa-i scriu altfel, evoluand total diferit decat ma asteptam, capabili de nebunii mai mari.
Fiindca stau cu mine ani intregi pana sa ajunga in povestea scrisa, reusesc sa-i cunosc destul de bine, sa stiu cum reactioneaza in anumite situatii.
Dupa ce am terminat de scris, pleaca.
Le zaresc numai din spate sau din semiprofil si intotdeauna doar pentru o clipa.
Uneori am senzatia ca le vad in multime, pe fuga, la stop, dand coltul strazii.
Cand personajele sunt pregatite sa vina pe lume incep sa ma bantuie la modul sacaitor
