Prezenta lucrare reprezinta o incercare de a descifra universul simbolic al distopiei dintr-o perspectiva comunicationala, un demers in cautarea cheii discursive a acestei constructii literare, aflate la antipodul utopiei.
Traim vremuri in care majoritatea profetiilor lui Huxley, Orwell sau Vonnegut s-au implinit: tehnologia si mai ales tehnologiile comunicarii s-au diversificat, mijloacele de comunicare moderne creeaza un limbaj nou, ritmul vietii s-a accelerat, iar omul devine victima a propriilor inventii si rutini, care il instraineaza de sine si il izoleaza de ceilalti..
Este un demers care analizeaza motive ale utopiei si distopiei, printr-o investigatie care intruneste cercetari din domeniul filosofiei, comunicarii, psihologiei, lingvisticii, sociologiei, perspective necesare pentru a crea conexiuni intre utopie, limbaj, conventie a fictiunii, limbaj fictional, societate, lume posibila.
Lucrarea isi propune sa faca o analiza a rolului si semnificatiei pe care le detin structurile de comunicare repetitive in discursul distopic, invocarea simbolului matematic din Noi, de Evgheni Zamiatin, proverbul hipnopedic din Minunata lume noua, a lui Aldous Huxley, sloganul si formulele universale din textele O mie noua sute optzeci si patru, de George Orwell, Pianul mecanic, de Kurt Vonnegut si Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.
Prezenta lucrare reprezinta o incercare de a descifra universul simbolic al distopiei dintr-o perspectiva comunicationala, un demers in cautarea cheii discursive a acestei constructii literare, aflate la antipodul utopiei
