Intrată într-un malaxor al semnificaţiilor mai mult sau mai puţin absurde, dezbaterea pe marginea orei de religie a ţinut agenda publică luni bune de zile.
Sunt pagini tonice, distincte, care nu fac, de altfel, decât să confirme acele trăiri de echipă ale unui interval temporal în care o majoritate covârşitoare din Neamul românesc a spus DA pentru ora de religie! Romeo Petraşciuc.
Parte din intervenţiile pe ora de religie (conferinţe publice sau articole răspândite în varii periodice) dau profilul acestei cărţi.
L-aţi întâlnit, cu siguranţă, destul de des în spaţiul media, abordând diverse formate publicistice, acţionând imperativ şi normativ, în multe dintre situaţiile de urgenţă duhovnicească (de unde şi apelativul Părintele SMURD, sub care mai e identificat în mediul teologic şi nu doar).
Constantin Necula.
Dr.
Conf.
Un astfel de om cu replică, cu spirit critic şi simţ al valorizării raţionamentelor este Pr.
Atât vajnicii apărători ai libertăţii copilului de a fi educat, desigur, în grabnic impuse limite invazive (să nu uităm că aceleaşi personaje au venit deja cu alternative la ora de religie, adică tot ei decid în locul copilului...), cât şi Biserica Ortodoxă au ieşit în spaţiul public cu oameni vocali, care să facă loc unor deliberări echilibrate şi de pe poziţii concrete. Şi, cu siguranţă, va regenera conţinuturi şi dispute încă vreme de acum încolo.
Intrată într-un malaxor al semnificaţiilor mai mult sau mai puţin absurde, dezbaterea pe marginea orei de religie a ţinut agenda publică luni bune de zile
