Nebun, da, sunt nebun! Dar, lume, dacă N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă, Ţi s-ar usca şi ramuri, şi tulpină De n-ai avea prin ei, sus rădăcină.
Cu acest nume de taină îl va striga poate şi Dumnezeu la Judecata din Urmă." Răzvan Codrescu. Şi fiindcă e vorba de Don Quijote, cred că acel epitet final sub care Cervantes şi-a pus personajul - el bueno, cel bun - i se potriveşte întocmai şi poetului nostru, dincolo de sterilitatea preţioasă a oricărui discurs critic.
Andronescu, Nebunul "Prin poezia fostului deţinut politic Demostene Andronescu trece adeseori umbra tutelară a Cavalerului Tristei Figuri.
D. Şi-ai fi de tot comună şi banală, Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală, Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii De n-ar muri în locul lor nebunii.
Nebun, da, sunt nebun! Dar, lume, dacă N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă, Ţi s-ar usca şi ramuri, şi tulpină De n-ai avea prin ei, sus rădăcină
