„Cernobil inseamna «Pelinul negru» sau «iarba neagra», caci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decat intr-o zona a negrului, a amaraciunii.
Iar caderea nu inseamna strivirea pur si simplu de asfalt, ci scufundarea din uman in subuman.“ (Ioana NICOLAIE).
Nu mi-am putut raspunde altfel decat scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetite nascute la cateva luni dupa dezastru a carei existenta e ca o franghie care, pe masura ce calci, se tot subtiaza, pana devine o sforicica ce sfarseste, inevitabil, prin a se rupe.
Abia cand am inceput sa simt pe propria-mi piele urmarile, am inteles cat de acuta era grozavia, si cativa ani m-am intrebat continuu cine e de vina, de ce nu raspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum exista atatea victime subintelese, care n-au deloc glas.
Am copilarit, fara nici cea mai mica banuiala, intr-un loc contaminat radioactiv.
Am scris Pelinul negru si ca o forma de revolta, desi marturisesc ca n-a fost usor sa plonjez in drama si sa o desir scriitoriceste. „Cernobil inseamna «Pelinul negru» sau «iarba neagra», caci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decat intr-o zona a negrului, a amaraciunii
