Un zambet i-a fluturat pe buze.
Cocea - Pentr-un petec de negreata.
D.
N.
Aplecandu-se incetisor asupra fratelui Bergher ca si cum ar fi vrut sa se apropie de un suflet in infinita solitudine a omului printre oameni, si fiindca nu se mai vedeau unul pe altul si fiindca nu mai puteau sa se vada rosind unul pe altul, i-a repetat, hazliu si tragic: -Pentr-un petec de negreata!...
In casa nu se mai vedea.
Afara se innoptase. Pentr-un petec de negreata.
Se gandea la viata asta absurda care pe cati suntem, ne pune zilnic pe jaratec sau pe frigare, ne arunca, ne inalta, ne striveste, ne tavaleste in noroaie, face hoti din noi sau criminali de drumul mare, sperjuri, nevolnici, ticalosi, tradatori, fiare insetate de sange, sau bestii, sau Dumnezei...
Se gandea la noi toti...
Nu se gandea la niciuna din ele sau se gandea la toate in acelasi timp...
Nu s-a gandit la Viorica...
Nu s-a gandit la Voica...
Nu s-a gandit precis la Mira...
A dat si el descurajat din cap.
Un zambet trist i-a luminat ochii.
Un zambet i-a fluturat pe buze
