[Vasile Igna] nu este un poet de succes provizoriu. - Marian Papahagi.
Conditia dominanta e a singuratatii – si, deci, a incomunicarii – care gaseste in imagine o compensatie. - Petru Poanta Exista la Vasile Igna o stare aparte a marturisirii, facuta din indoiala si retinere, din apelul indirect la imaginatie, o cale de mijloc intre spunere si sugestie, sau, mai bine zis, un echilibru indecis intre ele, care da nastere unei tensiuni expresive specifice.
Aceasta ironie depresiva, romantica in fond, care nu consta in sfidarea impudica si tacerea in aparenta blajina, inseamna, de fapt, o punere la indoiala a „realitatii“ vulgare si redescoperirea realului subiectiv.
Mult mai intransigent cu el insusi decat cu semenii sai, Igna este un depresiv echilibrat printr-un secret gust al ironiei.
Chipul sau sublimeaza o blandete visatoare, o taina nordica mai curand decat o psihologie de sedentar cuminte.
Omul are o sensibilitate „ascunsa“, care nu-si ingaduie sa se manifeste decat prin delicatete. [El] are fericita psihologie a „anonimatului“ fecund care vine din seriozitate si o profunda constiinta a creatiei. [Vasile Igna] nu este un poet de succes provizoriu
