Grégoire nu e un pescarus al marii.
Niculescu).
Daca ma intrebati pe mine, cartea asta este despre rabdare, incredere si speranta – lucruri pe care le putem invata de la pasari si de care avem cu totii nevoie pentru a supravietui, acum si oricand.” (Veronica D.
Alte personaje in povestea adevarata care se desfasoara in centrul Bucurestiului sunt ciorile grive, drepnelele si vantureii rosii, norii, ploile, vantul. „Pescarusul de la geam ii urmareste pe Pescarusul Grégoire si perechea sa, de la prima frunza asezata la cuib pana cand cresc puii si zboara, un jurnal pe care am hotarat sa il tin in al saselea an de observatie.
Povestea sa, in care acuitatea observatiei e completata de finetea notatiilor, are poate mai ales darul de a transmite emotia, uimirea traite in fata spectacolului mereu nou al naturii. o cerceteaza la randul lui, prin geamul ce sta intre ei ca granita dintre doua lumi, pe autoare.
Fura un moment de odihna si...
Uneori, Grégoire poposeste chiar pe pervazul ferestrei de unde e observat.
An de an isi face cuibul si isi creste puii pe terasa aceleiasi cladiri, la adapost de oameni, dar nu si de privirea celei care astazi ii spune povestea.
Aripile nu-l poarta peste valuri, ci peste acoperisurile orasului.
Grégoire nu e un pescarus al marii
