„Trebuie sa o poti urma pe Ileana Malancioiu in toate bolgiile infernale surprinse in cartile sale, pe toate virfurile atinse in cautarile sale, in toate gesturile radicale, in toate posturile an-tigonice (si agonice) in care a fost pusa, ca sa intelegi drumul de la Pasarea taiata la Urcarea muntelui.
Cum de cele doua armaturi, cea otelita si cea plumbuita, cea de pamint si cea vizionara, au rezistat, suprapunindu-se, pina azi? Nu se stie, chiar nu se stie, se poate doar incerca, mereu de la capat, pe cont propriu...” (Simona Sora).
Si cu o admiratie nestirbita mai ales pentru transparenta edificarii de sine.
Cum de n-a cazut? ma intreb de foarte multa vreme, cu acea atentie - la viata si la scrisul ei - pe care doar presimtirea autenticitatii veritabile o poate suscita. „Trebuie sa o poti urma pe Ileana Malancioiu in toate bolgiile infernale surprinse in cartile sale, pe toate virfurile atinse in cautarile sale, in toate gesturile radicale, in toate posturile an-tigonice (si agonice) in care a fost pusa, ca sa intelegi drumul de la Pasarea taiata la Urcarea muntelui
