O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pana la „senzatii naturale”: muscatura gerului, mangiierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in Pestera din mitul platonic, model restrans al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid.
S-a stins din viata in iunie 2010..
José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuand sa scrie si sa publice.
O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005).
In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus.
Celebritatea internationala o dobandeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordand o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”.
Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie.
Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminand cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998).
José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta.
Ca si in romanele anterioare ale scriitorului portughez, in Pestera se confrunta doua universuri distincte: unul aflat intr-un rapid proces de disparitie si altul care creste si se multiplica asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflecta criza sfarsitului de secol si de mileniu.
O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pana la „senzatii naturale”: muscatura gerului, mangiierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in Pestera din mitul platonic, model restrans al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid
