Pe la inceputul anilor \'80, cind am avut sansa si bucuria de a-l cunoaste pe Petre Tutea, cei care vedeau de el cu precadere erau Marcel Petrisor, Ion Coja si Aurel-Dragos Munteanu (Dumnezeu sa-l odihneasca).
Dupa Jurnalul cu Petre Tutea al teologului Radu Preda, cartea de fata - cu textul lui Marcel Petrisor si cu trei texte ale lui Petre Tutea insusi - este cea mai vie si mai autentica evocare a "taranului imperial" care a murit "chirias la stat" in garsoniera "paideica" din coasta Cismigiului….
Asadar, tii in mina, cititorule, o carte scrisa de unul dintre oamenii care i-au fost cei mai apropiati si care i-a vegheat cu rabdatoare iubire ultimii ani de viata.
Prin el l-am cunoscut si eu pe Tutea, pe care l-am intilnit de fiecare data fie in garsoniera din Sipotul Fintinilor, fie in primitoarea casa a sotilor Dana si Marcel Petrisor din Intrarea Stirbei Voda.
Il cunostea pe "nea Petrache" inca din tinerete, au trecut amindoi prin temnitele comuniste si i-a ramas aproape pina la punerea in mormint (decembrie 1991, nu mult dupa ce implinise 89 de ani). 1930) a fost insa, mai tot timpul, "vioara intii" in aceasta veghe asistentiala.
Abia dupa 1989 i-a stat alaturi (probabil in perioada cea mai dificila), timp de vreo jumatate de an, inca si mai tinarul Radu Preda. Profesorul, scriitorul si fostul detinut politic Marcel Petrisor (n.
Mai tirziu au pus umarul la aceasta nobila corvoada - cooptati de profesorul Ion Coja (altminteri un personaj destul de controversat, dar sincer dedicat lui Tutea si ideii nationale) - tinerii din grupul lui Marian Munteanu.
Deja octogenar, batrinul era pe cit de spectaculos, pe atit de dificil: neputintele si hachitele batrinetii se faceau tot mai simtite, iar a-i sta in preajma nu mai era doar un privilegiu intelectual, ci o adevarata cruce a smereniei si a rabdarii.
Il frecventau si altii, dar fara sa se implice in aceeasi masura in viata si nevoile lui curente.
Pe la inceputul anilor \'80, cind am avut sansa si bucuria de a-l cunoaste pe Petre Tutea, cei care vedeau de el cu precadere erau Marcel Petrisor, Ion Coja si Aurel-Dragos Munteanu (Dumnezeu sa-l odihneasca)
