Dar ceea ce se cuvine sa sustin cu toata darzenia este ca, de vreme ce sufletul, nu-ncape indoiala, e nemuritor, soarta si salasurile lui vor fi cam asa cum am spus.
Numar pagini:236Dimensiuni:11.5x18.5Tip coperta:NecartonataAn aparitie:2011Autor: Platon.
Iar rationamentul riguros se intersecteaza adesea cu imagini poetice, alegorii si mituri, care, toate laolalta, jaloneaza reperele condi tiei umane asa cum n-a facut-o nimeni altcineva vreodata.
Pe de alta parte, nu putini au recunoscut valoarea literara deosebita a dialogurilor – cu rastur nari neasteptate de situatie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtila, uneori elan mistic.
Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie ca ea a fost urmata, comentata si dezvoltata, fie ca a fost combatuta.
Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, si majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriti interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etica, politica, religie, metafizica, psihologie, logica, iubire, fizica.
De la Platon ne-a ramas o opera impresionanta, cuprinzand 32 de scrieri considerate autentice.
Filozoful continua sa-si scrie opera si sa predea la Academie pana la moarte, in 347.
Nu reuseste sa-l converteasca la filozofie pe Dionysios II si, din nou, isi risca viata.
De aceea mai calatoreste de doua ori acolo, la invitatia lui Dionysios II, fiul si mostenitorul lui Dionysios cel Batran, mort intre timp.
Platon nu renunta insa la proiectul de a intemeia in Sicilia domnia filozofilor, Despre care scrie in dialogul Republica.
Rasunetul acesteia va fi imens.
Revine la Atena si, in jurul lui 370, infiinteaza Academia, prima scoala superioara de filozofie si stiinte.
Aici intra in conflict cu tiranul Dionysios cel Batran si e expulzat fortat.
Platon se expatriaza pentru mai multi ani: calatoreste la Megara, apoi la Cyrene, in Egipt si, in fine, la Siracuza, in Sicilia.
Dar in 399 Socrate e condamnat la moarte de democratia recent restaurata pentru delict de opinie: ar fi introdus in cetate zei noi si ar fi corupt tineretul.
Intalnirea cu Socrate, al carui discipol devenise deja de cativa ani, i-a schimbat insa complet destinul.
De altfel, unchii sai, Critias si Charmides, il invitasera sa li se alature la guvernarea lor tiranica, care urmase capitularii Atenei inaintea Spartei, in 404.
In orice caz, tinand seama de acestea, omul care, de-a lungul vietii, si-a luat ramas bun de la placerile si de la podoabele trupului, pe care le socotea straine de el si daunatoare, omul care, dimpotriva, si-a dat toata silinta sa invete ceva, care, in loc de podoabe straine, a vrut pentru sufletul sau podoabele sale adevarate: cumpatarea si dreptatea, curajul, libertatea si adevarul, omul acesta trebuie sa aiba incredere in soarta sufletului.“ Nascut la Atena in 427 i.
Cr, intr-o familie de vaza, Platon parea menit sa se implice in politica.
Iata de ce zabovesc de atata vreme asupra mitului.
Caci e un risc frumos si tot ce tine de el trebuie sa ni-l repetam ca pe o incantatie.
Crezand asta, cred ca merita sa iti asumi oarecare risc.
Dar ceea ce se cuvine sa sustin cu toata darzenia este ca, de vreme ce sufletul, nu-ncape indoiala, e nemuritor, soarta si salasurile lui vor fi cam asa cum am spus
