...
Câteva secvențe fascinante proiectate pe ecranul memoriei afective ale unui călător pasionat și pofticios: o catedrală imensă sub forma unui castel de nisip (fără nicio linie dreaptă!), Iepurași Playboy defilând la braț cu fondatorul celebrei reviste (de a cărei ediție în limba română m-am ocupat o vreme), o paella mâncată după vizitarea tulburătoarei case a lui Salvador Dalí de la Figueres (unicul „teatru-muzeu”), o sardana dansată cu cei mai veseli pensionari din lume într-o piață din Calella, sticla enormă de votcă pe care voiau să o cumpere două adolescente englezoaice, explicația faptului că, la Boquería, o bucată de jamon serrano de pe pulpa dreaptă este mai scumpă decât cea de pe pulpa stângă(!), corrida interzisă parcă anume ca să-i facă în ciudă lui Hemingway (pe „ruta scriitorilor” pe care acesta a împărțit-o simbolic cu Orwell, Dos Passos, Saint-Exupéry), o vizită pe Camp Nou, unde fiecare fir de iarbă îl evocă pe Leo Messi, viața lui Joan Miró în Tarragona, la Mont-roig del Camp, modul în care o vasluiancă frumoasă a ajuns Prima Doamnă a independenței ratate a regiunii și, desigur, regretul de a nu mă fi putut desfăta niciodată cu preparatele de gastronomie moleculară / „deconstruită” de la elBullí.. ...
Câteva secvențe fascinante proiectate pe ecranul memoriei afective ale unui călător pasionat și pofticios: o catedrală imensă sub forma unui castel de nisip (fără nicio linie dreaptă!), Iepurași Playboy defilând la braț cu fondatorul celebrei reviste (de a cărei ediție în limba română m-am ocupat o vreme), o paella mâncată după vizitarea tulburătoarei case a lui Salvador Dalí de la Figueres (unicul „teatru-muzeu”), o sardana dansată cu cei mai veseli pensionari din lume într-o piață din Calella, sticla enormă de votcă pe care voiau să o cumpere două adolescente englezoaice, explicația faptului că, la Boquería, o bucată de jamon serrano de pe pulpa dreaptă este mai scumpă decât cea de pe pulpa stângă(!), corrida interzisă parcă anume ca să-i facă în ciudă lui Hemingway (pe „ruta scriitorilor” pe care acesta a împărțit-o simbolic cu Orwell, Dos Passos, Saint-Exupéry), o vizită pe Camp Nou, unde fiecare fir de iarbă îl evocă pe Leo Messi, viața lui Joan Miró în Tarragona, la Mont-roig del Camp, modul în care o vasluiancă frumoasă a ajuns Prima Doamnă a independenței ratate a regiunii și, desigur, regretul de a nu mă fi putut desfăta niciodată cu preparatele de gastronomie moleculară / „deconstruită” de la elBullí.
