Evolutia indelungata, uneori spectaculoasa, a cunoasterii stiintifice nu l-a determinat pe om sa se indeparteze de resursele native, de folosinta imediata, pe care i le-a oferit din totdeauna mediul ambiant.
In urma unor cercetari chimice de laborator s-a stabilit ca in flora tarii noastre spontane exista numeroase specii care pot inlocui produsele vegetale din import..
Astfel s-au identificat si continua sa se identifice nu numai plantele spontane cu virtuti terapeutice, dar si bazinele cele mai importante si mai bogate in asemenea specii, iar prin studii de laborator s-a precizat continutul lor in principii active functie de mediul biologic in care traiesc.
Aproximativ 200 sunt studiate din punct de vedere chimico-farmacodinamic, iar cca 100 de Plante sunt utilizate curent in automedicatie Pe masura ce stiinta cucereste tot mai mult teren, domeniul plantelor medicinale si aromatice este mai profund explorat.
In prezent in medicina populara a RomA¢niei sunt folosite cca 870 de specii.
Mai mult chiar, unele din principiile bioactive elaborate de celulele vegetale nu pot fi inlocuite cu substante de sinteza.
Concomitent, cercetatorii au incercat copierea si fabricarea sintetica a unor substante bioactive, insa produsele de sinteza pot avea reactii neprevazute in organism, fiind mai greu tolerate.
Progresul stiintei si al tehnologiilor a permis ca plantele medicinale si aromatice utilizate empiric sa fie supuse studiilor biochimice, descoperindu-se noi si noi substante bioactive.
Importanta plantelor medicinale in dezvoltarea umanitatii este dovedita de prezenta lor in numeroase poezii, picturi, sculpturi, literatura beletristica etc.
Aceste ipoteze sunt atestate si de atitudinile asemanatoare manifestate instinctual de unele animale bolnave sau ale unor triburi actuale putin evoluate, care utilizeaza plantele medicinale in scopuri tamaduitoare.
Ca urmare, la inceput prin viu grai, mai apoi pe cale scrisa, cunostintele dobA¢ndite s-au transmis pA¢na in prezent.
Unele dintre ele s-au dovedit a avea efect vindecator.
Este de presupus ca, din timpuri stravechi, omul, din instinct, din intA¢mplare sau din disperare, a incercat sa-si aline unele suferinte cu produse ale naturii, printre acestea numarA¢ndu-se si anumite plante.
Evolutia indelungata, uneori spectaculoasa, a cunoasterii stiintifice nu l-a determinat pe om sa se indeparteze de resursele native, de folosinta imediata, pe care i le-a oferit din totdeauna mediul ambiant
